Pactul dintre ficat si virusul C

A fost o vreme in care toata lumea rostea cu sfintenie cuvantul "timol", care era analiza presupusa a "developa" limpede starea ficatului. Aveai timolul marit insemna ca ficatul merge schiopatat.

Apoi analiza aceasta a timolului a fost impinsa in plan secund. Azi, la moda este testul transaminazelor. Orice crestere a transaminazelor peste limita normala inseamna ca s-a instalat o afectare a ficatului. In cazul atat de raspanditului virus C, transaminazele sunt crescute, dar nu la valori foarte mari. Profesorul doctor Adrian Streinu Cercel, directorul general al Institutului National de Boli Infectioase "M. Bals", spune ca, in cazul infectarii hepatice cu virus C, trebuie sa se constate daca acest conflict intre virus si ficat are rasunet si in alte parti ale organismului. Trebuie executate si alte analize, trebuie sa se constate daca numarul globulelor albe nu este scazut, daca nu s-a modificat hemoglobina, daca formula eritrocitara este marita. Trebuie vazut si daca trombocitele sunt in limite normale. Si apoi se trece in cazul omului cu virus C la un test important, nivelul incarcaturii virale.

Virusul C nu trebuie atacat daca intre el si ficat s-a instalat un pact de neagresiune. Daca insa ficatul a fost afectat, adica prezinta un proces inflamator si, mai mult, daca au aparut zone de fibroza, adica de cicatrice, care fac inactive celulele hepatice, abia atunci se porneste la atac cu tot arsenalul terapeutic. Apoi trebuie vazut nivelul multiplicarii virusului C, se efectueaza incarcatura virala. Dupa trei luni se face un bilant pentru a se constata cat de mult a scazut incarcatura virala pentru a se stabili eficienta terapiei. La sfarsitul tratamentului, dupa un an, se mai executa o analiza a incarcaturii cu virusul C. La sase luni dupa tratament, unii vin numai cu virusuri detectabile si, daca probele biologice sunt bune, bolnavul e considerat vindecat. Altii fac insa recidive.