Pancreatita te duce la Urgenţă!

Când la Terapie Intensivă soseşte un bolnav diagnosticat cu pancreatită acută, medicii aleargă pe sală şi se luptă ca pe linia întâi a frontului ca să-i salveze viaţa. Boala aceasta debutează cu dureri înfiorătoare în abdomen, ecouri în spate şi în partea inferioară, dar şi spre ficat. Durerile cauzate de pancreatită se situează pe primele locuri în topurile chinurilor.

Şi când de gândeşti că această pancreatită poate apărea de undeva din eter, după o masă mai nestăpânită cu prea multe maioneze, cu prea multă carne, cu prea multă băutură! Se încearcă tratamente de scoatere din criza de pancreatită având la bază medicamente. Aceste doctorii îşi propun să scadă cantitatea de enzime rămase prin blocaj de scurgere în pancreas, enzime care mănâncă precum un canibal propriul organ. Se adaugă şi antibiotice pentru supuraţie. Şi se face o terapie antişoc pentru restabilirea pulsului şi tensiuni arteriale. Pancreatita aceasta acută explozivă se tratează mai rar cu metodele chirurgicale. Mai uşor este să previi pancreatita acută, mai întâi evitând mesele copioase şi fără cumpătare.

De asemenea, poţi preîntâmpina boala diminuând grăsimile mari din sânge şi rezolvând eventualele pietre la vezica biliară. Prea desele pancreatite acute pot duce la o boală de evitat, pancreatita cronică. Se ajunge la inflamaţia cronică a pancreasului. Încercând o comparaţie, trebuie să amintim de hepatitele cronice care evoluează trecând de la inflamaţia din ficat la fibrozarea ficatului, şi tot după aceste criterii se trece în pancreatita cronică de la inflamaţie la sclerozarea pancreasului. Ajung la pancreatită cronică nu numai cei care fac des episoade de pancreatită acută, ci şi consumatorii zilnici de alcool peste măsură. Cei care fac imprudenţa să toarne pe gât 70-80 ml de alcool pur în fiecare zi, şi asta repetându-se de ani şi ani, ajung la pancreatită cronică.

Acest exces de băutură este atins uşor, fiindcă o sticlă cu vin are circa 120 ml de alcool, iar 500 ml de whisky înseamnă 200 ml alcool pur pe zi. Alcoolul zilnic biciuieşte stomacul, mărind aciditatea, care atrage după sine o secreţie sporită a pancreasului. Dar nu numai acest rău se produce, ci şi faptul că secreţiile din pancreas sunt mai vâscoase şi astupă mai uşor canalele mici ale pancreasului. Secreţia pancreatică nu mai are pe unde să curgă şi bălteşte, canibalizând propriul organ. Cei cu grăsimi multe amestecându-se cu aceste secreţii vâscoase creează dopuri de proteină, la care se adaugă prin depunere calciu. Cel mai al naibii dop ce împiedică scurgerea enzimelor din pancreas este dopul calcificat din pancreatita cronică. În momentul acestei furtuni, în pancreasul bolnav cronic se dă peste cap şi producţia de insulină a pancreasului. Mai întâi suferă digestia şi apoi, prin glicemie mare, din cauza sărăciei de insulină, se instalează şi diabetul.