Să nu ai păr ca de păpuşă

Chelia nu te omoară. Şi, chiar dacă nu te duce la cimitir, nici bucurie nu-ţi provoacă. Parcă nu e convenabil să-ţi lucească creştetul capului ca bila de bi­liard. Chelia este o boală numită alopecie. Este o afecţiune nerezolvată de medicină, ba mai mult, nici cauzele pierderii părului nu sunt limpezite, şi atunci se scoate în faţă explicaţia fatalistă că se moşteneşte chelia de la înaintaşii tăi, care nu prea aveau de ce să se ducă la frizer.

Norocul chelioşilor în vremea actuală este că s-a înrădăcinat moda capetelor rase, nu tunse, ci "de­fri­şate" cu briciul, aşa că nu poţi râde de cei cu părul căzut, căci la tot pasul întâlneşti şi bărbaţi care preferă să aibă pe cap păr cât "părul de pe genunchi". Cu toate astea, o mulţime de bărbaţi s-ar tratata pentru a nu mai pierde smocuri de păr în fiecare zi, care ar adopta orice metodă pentru a avea iarăşi frizura din tinereţe. Cert este că tot mai mulţi tineri se trezesc cu chelie, după cum un alt of este că numeroşi oameni încărunţesc de la vârste tinere.

Oricum, pentru chelioşi există metoda transplantului de păr, care nu este ceva aflat la orice colţ de stradă, fiindcă este o chirurgie pretenţioasă şi scumpă. Ne-a explicat operaţia de transplant de păr medicul primar doctor Cristian Niţescu, director medical al Spitalului Clinic de Urgenţă Chirurgie Plastică, Reparatorie şi Arsuri.

Transplantul de păr se poate face persoanelor cu chelie de tip 2 sau 3. O chelie avansată, de tipul 6, nu mai permite transplantul, fiindcă bărbatul nu are atât păr încât să fie recoltat. Acest bărbat are păr doar în zona cefei şi la tâmple. Este expusă pierderii părului zona creştetului capului, părul de la tâmple, ceafă şi din mijlocul spatelui capului este mai rezistent. Din aceste zone se recoltează fâşii de piele cu păr pentru a fi implantate pe chelie. Chirurgul estetician decupează insule lungi de piele cu păr de pe ceafă şi tâmple, fâşii lungi de 15 centimetri şi late de doar un centimetru. Aceste fâşii lungi conţin apro­ximativ 3.000 de fire de păr şi se recoltează cu o anume adâncime pentru a prinde rădăcini de păr şi grăsime de sub piele. Apoi, sub microscop, aceste fâşii de piele cu păr se mărunţesc într-un fel de tăiţei, porţiuni mici cu unu până la patru fire de păr. Grefele mici au şanse mari să se prindă pe chelie. În zona frunţii se implantează fâşiile cu un fir, apoi, mai spre ceafă, fâşiile cu două, trei sau patru fire de păr. Astfel, se evită pericolul ca transplantul de păr să pară perfect ca părul de păpuşă. Un transplant de păr este reuşit dacă pare cât mai natural.