Sarcina extrauterină

Aproximativ 2% din totalul sarcinilor sunt extrauterine, arată statisticile. Când ovulul fecundat se fixează şi îşi începe dezvoltarea în orice alt loc decât în uter, sarcina nu doar că se pierde, dar poate pune în pericol viaţa femeii.

Aproximativ 2% din totalul sarcinilor sunt extrauterine, arată statisticile. Când ovulul fecundat se fixează şi îşi începe dezvoltarea în orice alt loc decât în uter, sarcina nu doar că se pierde, dar poate pune în pericol viaţa femeii. Nedepistată în timp util, extrauterina poate declanşa o hemo­ragie internă masivă, moment în care devine o maximă urgenţă medicală. Să prevenim sarcina extrauterină este imposibil, dar să recunoaştem simptomele în timp util ne poate salva de la complicaţii. Dr Alexandru Filipescu, medic primar obstetrică-ginecologie la Spitalul Universitar de Urgenţă “Elias”, ne spune tot ce trebuie să ştim despre extrauterină.

Traseu anormal

În mod normal, întâlnirea spermatozoidului cu ovulul are loc în una dintre trompele uterine. Ovulul fecundat (fiindcă nu se poate vorbi încă de embrion) ar trebui să coboare în uter, unde se fixează şi îşi continuă dezvoltarea. Se poate întâmpla însă ca el să se implanteze în altă zonă decât în uter, ceea ce favorizează apariţia sarcinii extrauterine sau ectopice, cum o mai numesc medicii. Cel mai adesea – specialiştii estimează că în 90% dintre sarcinile extrauterine –, ovulul fecundat rămâne în trompa uterină. Ovulul fecundat poate parcurge traseul invers: trompă, ovar, cavitate abdominală. În acest caz, sarcina se localizează fie pe suprafaţa ovarului, fie în interiorul abdomenului, în afara aparatului

reproducător. Deşi rar, ovulul fecundat poate ajunge până la nivelul colului uterin. “Când zigotul se fixează în altă zonă decât uterul, există două variante. În cazul optimist, diviziunea celulară se opreşte spontan şi ovulul fecundat se elimină natural. Varianta gravă este ca diviziunea să continue până la formarea embrionului, care se fixează în zona respectivă”, explică dr Alexandru Filipescu.

Complicaţii

Cele mai grave complicaţii apar atunci când embrionul se formează pe trompa uterină. Grosimea trompei nu este mai mare decât cea a unui creion, iar elasticitatea ei este limitată. Pe măsură ce embrionul creşte, trompa se măreşte în diametru şi se fisurează, iar vasele sangvine se sparg – de unde şi hemoragia internă. Femeia re­simte o durere abdominală intensă, ascuţită, pentru ca apoi să apară semnele şocului hipo­volemic: hipotensiune, anemie, tahicardie, transpiraţii reci, stare de leşin. În acest moment, femeia trebuie transportată cât mai repede posibil la spital, fiindcă trompa uterină ruptă este cea mai gravă şi în acelaşi timp cea mai frecventă complicaţie a extrauterinei. Însă, înainte de fisurarea trompei, femeia are şi alte simptome specifice de sarcină extrauterină: durere abdominală suportabilă şi care creşte în intensitate la mişcări şi la compresie abdominală, sân­gerare vaginală, însă diferită de cea menstruală: sânge negricios, în flux conti­nuu, în cantitate mai mică decât la o menstruaţie normală. “Este suficient să existe unul dintre aceste simptome pentru a avea suspiciunea de sarcină extrauterină”, atrage a­tenţia dr Alexandru Filipescu. Când trompa uterină se fisurează, sângerarea vaginală continuă relativ la acelaşi debit ca înainte şi nu este semnificativă. Sarcina extrauterină se operează acum laparoscopic, dar când urgenţa este maximă (tensiune foarte mică, pierdere foarte mare de sânge) se apelează la chirurgia deschisă, clasică. În 99% dintre cazuri, trompa uterină afectată nu se mai recuperează, fiindcă trebuie înlăturată parţial sau chiar în întregime. Chiar şi când se recuperează, ea este de obicei nefuncţională şi rămâne sursa unei viitoare extrauterine pe aceeaşi parte. “Femeia va mai putea rămâne însărcinată dacă cealaltă trompă uterină este funcţională, dar cu menţiunea că există riscul să facă extrauterină şi pe a doua trompă, fiindcă, indiferent dacă este o cauză nativă sau dobândită, de obicei ea se manifestă bilate­ral”, semnalează dr Alexandru Filipescu.

INVESTIGAŢII. La pri­ma ecografie de sarcină, specia­listul obstetrician poate constata că sarcina nu există în u­ter. Uneori, ex­trauterina chiar se poate vizua­liza la ecografie. Testele sangvine pentru detectarea HCG (un hormon eli­berat de placentă) sunt un alt ajutor în diagnosticul sarcinii extrauterine. Nivelul HCG este în această situaţie mai scăzut decât în cazul unei sar­cini normale.

CAUZE. Principalul motiv care determină apariţia unei sarcini ex­tra­u­terine este existenţa unor trompe uterine anormale: fie sunt prea lungi sau deformate, fie au suferit modificări în urma unor intervenţii chi­rurgicale sau a unei alte extrauterine. In­fecţiile de tipul Chla­mydia trachomatis sau Neisseria go­norrheae, netratate corect sau la timp, pot de asemenea să afecteze trompele uterine. Endometrioza, prezenţa de mucoasă uterină în afara cavităţii ute­rine, este o altă cauză incriminată în apariţia extraute­rinei. Chiar şi purtătoarele de ste­rilet au un risc de extrauterină, dar scăzut.

TRATAMENT. Dacă o sarcină extrauterină este depistată înainte de ruperea trompei uterine, se poate interveni din timp pentru a preveni complicaţiile prin administrarea unui tratament cu methotrexat. Medicamentul opreşte dezvoltarea sarcinii în locul în care s-a implantat. Dar şi în acest caz pot exista consecinţe nedorite: din cauza modificărilor pe care sarcina le provoacă în zona în care s-a fixat, trompa uterină se poate înfunda. De aceea, la o viitoare sarcină, femeia trebuie atent supravegheată.