Sfaturi pentru ochelarişti

Mulţi cred că alegerea ochelarilor este o treabă simplă. Cu toate acestea, nişte ochelari răi îl pot aduce pe ochelarist în starea de a-i lăcrima aiurea ochii, de a avea ochii roşii, de a arăta ochi obosiţi. Re­gula de foc a ochelarilor este aceea cum că ochelarii trebuie să asigure un confort al ochilor. Când ochii par chinuiţi, lăcrimează, se înroşesc este clar că ochelarii sunt nepotriviţi, fie stabilirea dioptriei are erori, fie ochelarii au fost făcuţi de optician necorespunzător. Şi imediat trebuie să detailăm aceste posibile gafe. Când ochii nu mai văd bine, trebuie ajutaţi de oche­lari.

Până la 40 de ani, stabilirea dioptriilor trebuie să se facă cu ajutorul refractometrului. După vârsta de 40 de ani, aflarea dioptriei se poate face şi prin acel examen cu cititul pe panoul de pe perete, schimbând treptat dioptriile, deci se poate accepta şi o testare subiectivă. Ceva mai trebuie adăugat: alegerea ramei ochelarilor trebuie făcută cu atenţie. Rama trebuie să fie destul de mare ca să acopere cu lentila suprafaţa oculară, adică ochiul trebuie să vadă prin lentilă şi în zona de jos şi în cea de sus şi pe părţile laterale. Aviz amatorilor de ochelari la modă, care se poartă tot mai mici, mai înguşti, continuă explicaţiile profesor doctor Monica Pop, managerul general al Spitalului de urgenţe oftalmologice.

După vârsta de aproximativ 40 de ani, toţi oamenii au nevoie de ochelari cu plus, de văzut de aproape, din cauza presbiopiei. Aceasta nu este o boală, nu este un viciu de refracţie, ci este un proces firesc. Cu înaintarea în vârstă se petrece o lenevire a tendonului care face ochiul mai plat sau mai curbat pentru acomodare, e o lenevire a mişcărilor cristalinului. Deci după 40 de ani, toţi oamenii trebuie să se ajute cu ochelari „de aproape” cu lentile cu plus. Miopii au, după 40 de ani, o mic­şorare a dioptriei lor cu minus fiindcă intervine presbiopia şi necesarul lentilelor cu plus, de aproape, se însumează algebric cu vechea lor miopie cu minus.

Până la 40 de ani, ochelarii sunt aceiaşi şi pentru ve­derea la distanţă, şi pentru citit. Când se prescriu oche­larii de „aproape”, se stabileşte lentila cea mai mare, cea mai puternică, cu care vede omul (pe care o suportă). Nu se acceptă ochelari cu lentile di­fe­ren­ţiate cu mai mult de 3 dioptrii între un ochi şi ce­lă­lalt. Dacă dife­renţa dintre dioptriile ochilor este mai mare de 3, se recomandă lentilele de contact.