Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
IN MEMORIA LUI VLĂDUŢ
De căte ori mă urc intr-un autobuz ori microbuz mă intreb dacă şoferul este conştient că pasagerii işi pun viaţa in măinile lui. Dar mă urc, cu inima strănsă, pentru că pe distanţa Constanţa - Bucureşti trenul face intre patru ore jumate şi şase. Şi nu pentru că timpul inseamnă bani, ci, in cazul ăsta, inseamnă nervi. Aşa că uneori aleg varianta transportului pe şosea, pentru care este bine să iei, preventiv, un sedativ - ca să devii imun la emoţii (neexistănd, din păcate, nici un medicament care să te facă imun la... accidente).
IN MEMORIA LUI VLĂDUŢ
De căte ori mă urc intr-un autobuz ori microbuz mă intreb dacă şoferul este conştient că pasagerii işi pun viaţa in măinile lui. Dar mă urc, cu inima strănsă, pentru că pe distanţa Constanţa - Bucureşti trenul face intre patru ore jumate şi şase. Şi nu pentru că timpul inseamnă bani, ci, in cazul ăsta, inseamnă nervi. Aşa că uneori aleg varianta transportului pe şosea, pentru care este bine să iei, preventiv, un sedativ - ca să devii imun la emoţii (neexistănd, din păcate, nici un medicament care să te facă imun la... accidente).
Nu ştiu cum se acordă autorizaţia de transport persoane unui microbuz. Dacă măsori mai mult de 1,50 m, atunci cănd te aşezi pe scaun rişti să-ţi zdreleşti genunchii de spătarul scaunului din faţă (de aceea e indicat să porţi pantaloni, pentru a ocroti zona de impact). Deşi la o frănă bruscă pantalonii nu vor impiedica fărămiţarea rotulei. După ce autovehiculul s-a urnit, incepi să auzi tot felul de zgomote neliniştitoare. Cloncănituri, huruituri sau hărşăituri ascuţite - din cele care se produc cănd se freacă fier pe fier, nespecifice unui vehicul aflat in standardele de funcţionare. O să-i mai rămănă vreo roată sau işi pierde chiar şi motorul pe drum? Trecănd peste caracteristicile tehnice neconforme ale vehiculelor, să ne oprim puţin asupra şoferilor. De cele mai multe ori sunt foarte obosiţi. Sau tot drumul vorbesc la telefon, şi nu vă găndiţi că au handsfree (Mai bine! Discuţiile ii ţin treji). Condiţionarea aerului in microbuzele acelea transformate din maşini de marfă se face pe unicul geam care se poate deschide - cel pe care se odihneşte cotul şoferului. Noroc că, datorită emoţiilor succesive, adrenalina te impiedică să leşini din cauza lipsei aerului.
Ultimul drum pe care l-am făcut de la Bucureşti la Constanţa a fost mai tare decăt o zi de bunjee-jumping. Pănă la ieşirea din Bucureşti aţipisem, dar cănd am intrat pe autostradă am deschis ochii şi brusc mi-a sărit somnul. Şoferului i se inchideau ochii! Făcea eforturi să-i ţină mijiţi. Trăgea de sprăncene in timp ce nu se putea opri din căscat. Aşa că m-am aşezat pe locul din spatele lui şi-am inceput să-i trăncănesc in urechi, cu ochii lipiţi cănd de drum, cănd de oglinda retrovizoare in care-i puteam vedea faţa. Bine, riscam să-l enervez, dar dintre două rele...
Ce fac autorităţile care ar trebui să verifice starea tehnică a acestor vehicule, starea şoferilor, capacităţile acestora şi numărul de ore lucrate pe zi? Cănd se intămplă căte un dezastru precum cel de la Gura Ocniţei intocmesc dosare penale postmortem şi sancţionează firmele de transport. E şi asta o atitudine... dar pentru prevenirea vieţii, nicidecum a accidentelor.
Citește pe Antena3.ro
