Cancerul sangelui, sub control

Limfomul este o forma foarte grava de cancer al limfocitelor, cunoscute si sub denumirea de celule albe sangvine. Limfocitele sunt celule foarte importante implicate in mecanismele de aparare a organismului (imunitate).
Ele sunt de doua feluri: limfocite B si limfocite T. Fiecare tip de limfocit este responsabil de un anumit tip de imunitate.

Cum apare limfomul

Limfomul apare atunci cand, din motive neelucidate, limfocitele sufera un proces de inmultire necontrolata, din care rezulta limfocite anormale, incapabile sa-si mai indeplineasca functiile. Odata ajunse la nivelul ganglionilor limfatici, celulele canceroase se cantoneaza la acest nivel. Diviziunea celulelor canceroase continua si aici, formandu-se o tumoare.

Limfomul non-Hodgkin afecteaza numai limfocitele B, existand si limfoame ale celulelor T. In functie de viteza cu care se inmultesc celulele canceroase, limfoamele non-Hodgkin se clasifica in limfoame agresive si indolente. Cele agresive evolueaza fulgerator, dar cu tratament corespunzator se vindeca mai usor. In schimb, limfoamele indolente raspund foarte slab la tratament. In formele agresive, limfomul poate fi fatal in sase luni daca nu este tratat.

Avertisment

"Nivelul de cunostinte al publicului larg cu privire la aceasta maladie este scazut, simptomele sale fiind greu de identificat si adesea confundate cu cele ale unor boli mai putin grave, cum ar fi gripa sau astenia. Astfel, informarea publicului despre boala si simptomele acesteia are o importanta vitala", afirma farmacistul Mirela Vasluian, director al unei mari companii farmaceutice.

Multi dintre pacientii care sufera de limfomul non-Hodgkin pot fi vindecati prin tratament. Ei pot beneficia de o perioada in care boala nu este prezenta sau de "remisie" a bolii. Acesti pacienti aflati sub tratament pot duce o viata aproape normala multi ani, sustine Mirela Vasluian.

Cum actioneaza terapia

Tratamentul limfomului malign se poate realiza fie cu chimioterapie, fie cu anticorpi monoclonali, fie prin asocierea acestora.

Chimioterapia actioneaza distrugand toate celulele aflate in diviziune rapida, atat celule normale, cat si celule canceroase. Distrugerea celulelor normale explica toxicitatea chimioterapiei si aparitia efectelor secundare - caderea parului, probleme gastrointestinale: diaree si varsaturi.

Anticorpii sunt produsi in mod normal in organism, rolul lor fiind de aparare. Ei sunt capabili sa recunoasca anumite proteine (antigene), care pot fi straine organismului sau proprii organismului. Odata atasati de aceste antigene, anticorpii faciliteaza distrugerea celulelor straine sau alterate. Astfel, anticorpii monoclonali (dezvoltati in scop terapeutic) pot fi utilizati pentru distrugerea tintita a celulelor canceroase.

Primul tratament cu anticorpi monoclonali (obtinuti prin biotehnologie) aprobat in lume pentru terapia limfomului non-Hodgkin este cel de tipul MabThera. Spre deosebire de chimioterapie si radioterapie, care actioneaza intr-un mod mai putin specific, scopul tratamentului cu anticorpi monoclonali este acela de a distruge celulele limfomului non-Hodgkin si de a nu dauna celorlalte tipuri de celule. Astfel, un numar mare de pacienti are sanse sa scape de simptome sau chiar sa se vindece.
Anticorpii monoclonali se administreaza injectabil (perfuzii), in opt cure, cu pauza la 21 de zile.

Rezultate

Tratamentul cu MabThera, in asociere cu chimioterapia, duce la oprirea (remisiune completa) limfoamelor agresive sau incetinirea evolutiei (prelungirea perioadelor de remisie) limfoamelor indolente. Rezultate ale studiilor clinice arata ca in cazul limfoamelor indolente 55% din pacientii tratati cu anticorpi monoclonali si chimioterapie sunt inca in remisie si dupa 4 ani de la incheierea tratamentului.

Rata de raspuns pentru pacientii cu limfoame indolente este de 100% pentru cei care au incheiat tratamentul (63% raspuns complet si 37% raspuns partial). In cazul limfoamelor agresive, studiile clinice evaluate dupa 5 ani de la incheierea terapiei cu anticorpi monoclonali arata ca 60% din pacienti sunt inca in viata.

IN ROMANIA. In tara noastra apar anual 1.117 cazuri noi (467 cu limfom indolent si 673 cu limfom agresiv), incidenta crescand cu 4,2%. In ceea ce priveste mortalitatea, aproximativ 600 de persoane mor anual in Romania din cauza acestei forme de cancer. Tratamentul cu anticorpi monoclonali este prezent si pe piata romaneasca, in prezent beneficiind de aceasta terapie 30 de pacienti (ceilalti primesc chimioterapie). Terapia limfomului malign face parte din programul national de oncologie, costurile fiind suportate de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, pe baza unor dosare aprobate de comisia de specialitate. Pretul tratamentului cu anticorpi monoclonali este de 130 de milioane de lei pe luna. STATISTICI. La nivel mondial, peste 1,5 milioane de persoane sufera de limfom non-Hodgkin, iar peste 360.000 de persoane sunt diagnosticate cu limfom in fiecare an. Un nou caz se diagnosticheaza la fiecare noua minute. Rata aparitiei cazurilor noi creste anual cu 3%-7%. Limfomul malign este a treia boala in ceea ce priveste incidenta, dupa cancerul de plaman si de piele. 55% dintre pacienti au forme agresive de limfom si 45% au forme de limfom cu evolutie mai lenta (indolente). Speranta de viata este de 12-18 luni in cazul limfoamelor agresive si de 4-6 ani in cazul limfoamelor indolente. Varsta medie a pacientilor este 50 de ani, fiind afectati in egala masura barbatii si femeile. SIMPTOME. Principalul simptom al cancerului limfatic este adenopatia (umflarea ganglionilor), care apare la 80% dintre pacienti. Formatiuni ganglionare formate din mai multi ganglioni se gasesc la nivelul gatului (laterocervicali), la radacina bratelor (axilari) si la nivelul radacinii coapselor (inghinali). De retinut ca nu orice adenopatie este semn de cancer, fiindca marirea in volum a ganglionilor poate sa apara in cursul infectiilor, si nu numai. Alte semne sunt hemoragiile si starea generala proasta. Important este ca pacientii sa recunoasca din timp simptomele, pentru ca in general ei se adreseaza foarte tarziu medicului, cand formele de boala sunt deja foarte avansate.