de FLORIN CONDURATEANU | |
Sa nu-i fie de deochi de viata! | |
Muzician de talent atat ca dirijor, cat si in rolul de compozitor, politician dinamic si cu chichirez, sustinator echilibrat, dar sufletist al cauzei minoritatilor, Madalin Voicu este si un povestitor cu farmec. Din toate amintirile razbeste iubirea si respectul la adresa tatalui, renumitul muzician Ion Voicu, acel arcus dumnezeiesc care a dus cu faima numele Romaniei pe marile scene ale lumii, unde concerta ridicand asistenta in picioare. Viata marelui artist Ion Voicu este o pilda de caracter, de discretie, de daruire pentru arta, pentru public. Dar povestirile lui Madalin Voicu despre tatal lui sunt pigmentate si de intamplari nostime, pline de haz. "Tata a fost un om de o modestie rara, niciodata n-a agreat lauda de sine. Era total absorbit de arta lui, tocmai de aceea
mama ii conducea toate treburile. Cu dragoste si intelegere, mama i-a fost si impresar, si sotie, si cea care-i aducea aminte ca a sosit ora repetitiilor, ea se uita la ceas si-l atentiona ca e ora de studiu. Mama era cea care-si asumase si rolul de a se aseza la volanul masinii. Tocmai de soferia pe care si-o asumase mama printre atatea sarcini se leaga si urmatoarea intamplare hazlie. Tata sustinuse un concert extraordinar la Viena si se intorcea acasa dupa ce repurtase un succes
urias. Mama conducea masina si, la intrarea in tara, face plinul la o statie de benzina, in timp ce tata ramane pe scaunul de langa sofer. La plecare, cel de la pompa Peco ii ureaza drum bun mamei si adauga: "Doamna, dati jos cioara aia din fata!". Tata nu suporta jignirea si-l face cu oua si cu otet pe benzinar, care, cu figura candida, se scuza: "Maestre, iertati-ma, n-am spus despre dumneavoastra, dar in viteza masinii ati lovit o cioara, care a ramas strivita pe radiator. Tata provenea dintr-o familie de lautari tigani de mare talent si seriozitate, iar mama era de neam boieresc, boieri cu sange domnesc. Si, fiindca veni vorba de intamplari nostime, cererea in casatorie a mamei de catre tata a fost plina de haz. Tata a fost un timid toata viata, un om de mare bun-simt, era tare emotionat ca o peteste pe mama. La
casa parintilor mamei nu functiona o sonerie, ci se tragea un clopotel, dupa moda societatii inalte. Tata, plin de trac, a tras prea tare de clopotel, care a cazut. In hol
si-a scos stangaci pardesiul si a spart un vas de portelan vechi si valoros, iar cand i s-a adus cafeaua a varsat-o pe pantaloni. Iar, ca sa se puna capac la toate ghinioanele, la plecare
l-a fugarit si catelul, care i-a agatat pantalonii. Mama si tata s-au iubit si s-au inteles ca in romane, rar se intalneste o casatorie atat de reusita."