Copilul cu urechile mute

de Diana Rotaru | 20 Oct 2007 • 00:00

De un an şi patru luni, de cănd l-a adus pe lume pe Răducu, Laura Ramaşcan l-a auzit doar o dată spunăndu-i mamă. De atunci aşteaptă ca toate aceste găngureli nedesluşite să insumeze o strigare articulată adresată ei.

Laura e invăţătoare intr-un sat din Bacău. Pănă pe la 4 luni i-a căntat zilnic lui Răducu melodii de pe cutiuţa muzicală. Băiatul sugea cu saţ din pieptul ei fără să schiţeze un gest, fără să o privească in ochi. S-a intrebat atunci dacă inţelege, dacă o aude. In joia patimilor, anul trecut, Laura a plecat cu Radu la un control la Iaşi. Profesorul Cozma i-a făcut o audiogramă, in urma căreia s-a descoperit că băieţelul este surd complet.

CUVÃ...NT DE LA DUMNEZEU. Pe la 5 luni, pe cănd spăla vase, Laura i-a spus lui Răducu să aibă răbdare, că imediat ce termină il ia in braţe. Şi acum lăcrimează cănd işi aminteşte cum Răducu s-a uitat la ea şi i-a zis "mama". A repetat de 20 de ori in ziua aia, parcă nu voia să uite drumul inapoi, inspre lumea cuvintelor. Acum, cănd Radu schiţează sunete, mama ştie că se chinuieşte din răsputeri să o strige, aşa cum a făcut-o atunci, in acea zi parcă venită de la Dumnezeu.

SIMPTOME ATIPICE. De fiecare dată cănd merge la control pentru roşu in găt, Iulia, sora de 4 ani a micuţului, intreabă cu veselie şi speranţă: "Mami, nu e aşa că de acum, dacă mă fac eu bine, o să audă şi Răducu? Uite, mama, că eu ştiu că mă aude!". Doctorul Cozma i-a recomandat familiei două proteze auditive. Acestea nu-i garantează auzul, au reuşit doar să-l facă să perceapă sunetele inalte.

Laura se imparte intre două suferinţe. Cea mută, a micuţului, şi cea ascunsă in suspine a Iuliei. Şi, pentru că Iulia l-a antrenat in joacă şi curiozitate, Radu e un copil cu simptome atipice. Răde, găngureşte, se plimbă, aleargă, se ascunde. Medicilor nu le-a venit să creadă că e suferind. Chiar in Bacău, o doctoriţă "l-a operat de un lichid fieros găsit in ureche", spune mama, in speranţa că imediat va auzi. N-a fost aşa.

Mama nu ştie dacă boala copilului e din naştere sau s-a instalat la 4 luni, cănd a făcut o injecţie cu gentamicină. Nici medicii nu au răspuns. Mai apoi, femeia s-a intrebat dacă nu e moştenită, pe cale genetică, dat fiind că bunica din partea mamei a surzit la vărsta de 25 de ani.

PRIMUL DANS. Radu suferă de hipoacuzie neurosenzorială bilaterală profundă, e activ, isteţ şi mai tot timpul e cu ochii pe Iulia. Patru luni a incercat Iulia să-l invite la dans pe Răducu, cănd se jucau prin casă. Patru luni nu i-a răspuns. Se uita la el şi in jur se făcea tăcere. Toată fiinţa ei dorea ca el să-i vorbească, să o strige, să-i spună ceva, măcar un cuvănt. De cănd i-au fost puse proteze auditive, Răducu a dansat prima oară, băţăindu-se ciudat pe sunetele inalte, singurele care il iniţiază in lumea celor care cuvăntă. Cu ajutorul protezelor a făcut un progres de 30 de decibeli in auz. Practic nu-l ajută cu nimic. Şansa lui ar fi la Clinica de Recuperare Iaşi. O intervenţie chirurgicală de implant cohlear. 25.000 euro e suma care retează azi aripile micuţului ingeraş.