Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Drept urmare, meditația poate ajuta practicanții să atingă o stare ipotetică, cunoscută sub numele de „criticitate cerebrală”, în care conexiunile neuronale nu sunt nici prea slabe, nici prea puternice, ajungând la un nivel optim pentru agilitate și funcționare mentală.
În cadrul studiului, condus de neurofiziologul Annalisa Pascarella de la Consiliul Național de Cercetare din Italia, cercetătorii au folosit scanări cerebrale de înaltă rezoluție și învățare automată pentru a examina modul în care meditația poate modifica activitatea creierului, cu scopul de a atinge un echilibru între haosul neuronal și ordine.
Mai întâi, oamenii de știință au folosit magnetoencefalografia (MEG) pentru a măsura activitatea creierului asociată cu două tipuri de meditație și odihnă non-meditativă într-un grup de 12 călugări. MEG măsoară câmpurile magnetice produse de semnalele electrice din creier.
Studiu pe călugări budiști
Călugării analizați aveau o medie de peste 15.000 de ore de meditație fiecare, provenind de la mănăstirea Santacittarama, din apropierea Romei. Toți erau bărbați, cu vârste între 25 și 58 de ani, ei aparțin tradiției Thai Forest, o ramură a budismului Theravada, cunoscută sub numele de Calea Bătrânilor deoarece este înrădăcinată în cele mai vechi scripturi budiste.
Studiul s-a concentrat pe două tehnici de meditație: Samatha, care centrează atenția asupra unui obiect specific, cum ar fi respirația conștientă, pentru a atinge echilibrul minții, și Vipassana, care concentrează mintea asupra momentului prezent, astfel încât senzațiile, emoțiile și gândurile să poată curge liber, fără judecăți selective.
„Cu Samatha îți restrângi câmpul de atenție, oarecum ca și cum ai îngusta raza unei lanterne. Cu Vipassana, dimpotrivă, lărgești raza”, explică neurocercetătorul Karim Jerbi, de la Universitatea din Montreal, autor principal al studiului.
Aceste două practici angajează activ mecanismele atenționale, adaugă Jerbi, iar practicanții alternează adesea între cele două.
Meditația poate remodela creierul
Comparații ale activității cerebrale în diferite metode meditative și în timpul repausului, arătate de puterea spectrală (roșu spre galben) a diferitelor benzi de frecvență și caracteristicile asociate cu complexitatea și criticitatea neuronală (în albastru, violet, verde).
Analizând semnalele cerebrale ale călugărilor, echipa a descoperit că, în timp ce Samatha a produs o stare cerebrală mai concentrată și stabilă, propice unei concentrări profunde, Vipassana i-a apropiat pe călugări de atingerea criticității cerebrale - un termen împrumutat din fizica statistică și folosit în ultimele două decenii pentru a descrie un echilibru optim între haos și ordine în funcționarea neuronală.
În acest „punct ideal” al eficienței, creierul devine atent și flexibil pentru a stoca și procesa eficient informațiile și pentru a se adapta rapid la sarcinile în schimbare.
„În punctul critic, rețelele neuronale sunt suficient de stabile pentru a transmite informații în mod fiabil, dar suficient de flexibile pentru a se adapta rapid la situații noi. Acest echilibru optimizează capacitățile de procesare, învățare și răspuns ale creierului”, spune Jerbi.
Au apărut și alte diferențe. De exemplu, Samatha ar putea fi mai eficientă în activarea rețelelor senzoriale, permițând practicienilor să se concentreze mai bine asupra unei anumite senzații, cum ar fi respirația.
În mod ciudat, cercetătorii au observat o scădere a unui tip de activitate cerebrală numită oscilații gamma, ceea ce sugerează că meditația poate reduce procesarea stimulilor externi și poate crește concentrarea spre interior. În schimb, studiile anterioare au raportat o creștere a acestui tip de activitate cerebrală, dar acest studiu a folosit instrumente avansate de procesare a semnalelor pentru a se concentra pe semnalele cerebrale dorite.
Noile descoperiri sugerează că meditația ar putea promova o trecere de la implicare la conștientizare. Printre cei 12 călugări, meditatorii mai experimentați au prezentat o diferență mai mică între modurile meditative și repaus, ceea ce sugerează că stările lor cerebrale meditative au devenit similare cu dinamica cerebrală de repaus.
Riscurile meditației
Cu toate acestea, alte cercetări care implică meditatori obișnuiți dezvăluie că practica poate avea o latură întunecată. Unii meditatori raportează că experimentează anxietate, depresie sau chiar iluzii, și un sentiment general de frică. Aceste posibile efecte negative sunt subraportate și pot fi mai frecvente decât se credea anterior.
Deși noul studiu a folosit tehnici care ar putea oferi informații mai precise despre modul în care meditația influențează creierul, aceste schimbări sunt încă puțin înțelese, iar meditația nu este o cale simplă către iluminare. Studiile viitoare ar putea oferi mai multă claritate.
Cercetarea a fost publicată inițial în Neuroscience of Consciousness, notează sciencealert.com.
Citește pe Antena3.ro
