"I-am gătit atâţia iepuri la tavă lui Timică, încât în Rai o să lucrez la cantină"

Se întâmplă ca atunci când într-un cuplu el şi ea se iubesc atât de temeinic şi îşi contopesc destinul, încât, probabil, inimile lor urmează acelaşi tic-tac, respiraţia lor curge prin aceiaşi plămâni şi dacă ei îi place puiul cu mujdei, şi el se dă în vânt după acelaşi fel de mâncare.

Când soarta a alăturat doi oameni din lumea scenei, cu atât mai frumos au curs carierele celor doi. Cu atât mai mult partenerul de viaţă a fost în acelaşi timp şi iubit, şi spectator, şi coleg, şi protector, şi regizor, şi sfătuitor, şi sulfuer, şi înger cu aripa aşezată cu grijă peste fruntea celui de alături. Cu care actorul şi actriţa au împărţit nu numai cabina de la teatru, ci şi drumul în viaţă şi mai pavat, şi mai cu hârtoape. Superbă a fost căsnicia între uriaşa actriţă Silvia Dumitrescu Timică şi soţul ei, lăudatul actor de comedie Gheorghe Timică.

La 90 de ani, Silvia Dumitrescu Timică, strălucitoarea doamnă a teatrului, campioana longevităţii pe scenă, mi-a făcut cadou norocul de a face un interviu cu ea. Era un spectacol, un joc de lumini şi simţiri, verva ei, umorul şi sfătoşenia contraziceau vehement vârsta de 90 de ani.

Marele actor Gheorghe Timică a remarcat-o pe tinerica venită din Craiova, Silvia, în corul teatrului. I-a spus să-şi ridice puţin fusta, o palmă peste glezne. Şi cum era moda, şi cum erau concepţiile pe atunci, ridicarea fustei lungi la un deget peste marginea botinelor era un gest de mare curaj, un strip-tease inacceptabil. S-a ruşinat cea din cor, viitoarea mare actriţă, dar a făcut cum i-a cerut cunoscutul Gheorghe Timică.

A urmat o invitaţie la cofetărie, au urmat câteva savarine şi cataifuri, şi până la urmă Silvia Dumitrescu a devenit doamna Timică şi pe propriile-i puteri a ajuns uriaşa actriţă. La 90 de ani, Silvia Dumitrescu Timică povestea savuros cum l-a râzgâiat toată viaţa şi cum l-a scutit de griji pe soţul ei, actorul Gheorghe Timică. "I-am gătit lui bărbatu-meu atâţia iepuri la tavă, încât când voi muri, probabil la intrarea în Rai, Sfântul Petru îmi va ordona: «Tu, aia cu iepurii la tavă, treci la cantina Raiului, că acolo e locul tău!»"

Superbă a fost şi iubirea, superbă a fost şi căsătoria, superbă a fost şi prietenia dintre soţii Mitică Popescu şi Leopoldina Bălănuţă. Am aflat că şi acum, după mulţi ani de la ridicarea în ceruri a marii actriţe, Mitică Popescu nu se desparte nici măcar un minut de verigheta ce-i îmbrăţişează degetul inelar şi pe care adânc şi decisiv este scris numele Leopoldinei. În vremurile întunecoase în care mai peste tot se simţea duhnind a rău respiraţia Securităţii, Mitică Popescu a avut parte nemeritat de un mare necaz.

S-a aflat într-o vizită unde invitaţii au spus şi bancuri politice. Cineva a turnat la Securitate şi au fost toţi arestaţi. A fost băgat la puşcărie şi studentul Mitică Popescu, pentru marele delict de a fi râs. A fost zburat bineînţeles şi din Facultatea de Teatru. Când a scăpat de închisoare, Leopoldina Bălănuţă s-a luptat pe viaţă şi pe moarte pentru a obţine reprimirea lui Mitică Popescu în facultate.

Cu un asemenea dosar pătat, cu un asemenea "bolovan" politic legat de destin, Mitică Popescu dacă putea să se angajeze încărcător de vagoane în triaj. Dar Leopoldina Bălănuţă se lupta pe viaţă şi pe moarte pentru a repara viaţa bietului Mitică. Şi a găsit un aliat superb în persoana maestrului Radu Beligan şi împreună au izbutit. Mitică Popescu a fost reprimit în facultate.
Alte iubiri între mari actori, alte drumuri străbătute de mână între soţii actori, în articolul următor.