Să ridici statuie pentru o gloabă

L-a iubit de-i trosneau toate cusăturile sufletului. Totul a pornit de la o ocheadă venită de la colegul de pe randul de la fereastră, intr-o oră de geometrie. Şi din acea oră de geometrie a ieşit o iubire fără axe. Mariana S. era in stare să-şi scurgă tot sangele in destinul lui ca acesta să aibă forţa şi inălţimea zborului. S-au căsătorit imediat după liceu, au mers la Sfatul Popular doar ei, doi puşti cu diploma de bacalaureat cu cerneala incă umedă. Deşi Mariana invăţase mai bine ca el, şi-a interzis zborul visurilor de a se face doctoriţă şi s-a angajat la o fabrică, pentru a-l ţine pe el in facultatea de inginerie. Din dragoastea asta fără frană s-a născut un băieţel. Fericire 24 de ore din 24, pană in ziua in care secretară a soţului devenit şef de colectiv s-a angajat o blondă care ştia să toarcă ademenitor, ascunzandu-şi ghearele de pisică ce anhaţă totul. S-a unduit ca o meduză pe langă şef, pană cand acesta şi-a părăsit soţia şi iubirea cea veche din ora de geometrie. Biata Mariana plangea de uda perna noaptea, iar ziua se lupta să-şi crească feciorul. In timpul zilei i se crăpau mainile din pricina solvenţilor fabricii, iar seara ii plesena pielea in "schimbul doi" cand spăla şi deretica la o familie, ca să mai scoată un ban. Mutase dragostea ei totală, fără fracţii, asupra fiului, pe care l-a scos licenţiat in calculatoare. Locuiseră intr-o singură cameră trei pe patru. Ea manca fasole, studentul la informatică manca şuncă. Numai că, la doi ani după terminarea facultăţii, Vlad a plecat definitiv in America. Absorbit de muncă ii trimitea Marianei din cand in cand vederi, n-avea timp de scrisori. După şapte ani, intr-o vară i-a făcut o vizită. Nu era de rangul lui cămăruţa de trei pe patru, şi a stat la Intercontinental. I-a adus mamei două tricouri pe care scria "Miami beach". Vacanţa a zburat de parcă n-ar fi fost, şi Mariana a rămas iarăşi singură cu răni definitive in palmele muncite, cu răni de necicatrizat in inimă.

In acelaşi cartier locuia o asistentă medicală, care nu ştia ce să mai facă pentru a intoarce dragostea şi sacrificiul cu care mama o crescuse singură. Cu trei ani in urmă, cand işi făceau loc zorile, un vas de sange a explodat in creierul mamei şi a rămas paralizată. Fiica i-a dat in fiecare zi in gură supă cu linguriţa şi s-a chinuit s-o intoarcă in pat cu cearşaful. "Ce tare te chinui, draga mea!", ofta bătrana in nemişcare ca lemnul. O pupa apăsat pe obraji fata: "Dar tu nu te-ai chinuit cand m-ai născut?". Tot in zori de zi s-a prăpădit bătrana mamă. Niciodată fata nu i-a dat să inţeleagă faptul că ştia de mult că fusese infiiată de mama care o crescuse devotat, dar nu putuse să nască un copil sange din sangele ei.