IN MEMORIA LUI VLADUT
Imi amintesc cum ardeam de nerabdare sa vina Mos Nicolae! Ce proba de cumintenie dadeam in ultimele doua zile! Era singura seara din an in care ne lustruiam incaltarile singuri.
IN MEMORIA LUI VLADUT
Imi amintesc cum ardeam de nerabdare sa vina Mos Nicolae! Ce proba de cumintenie dadeam in ultimele doua zile! Era singura seara din an in care ne lustruiam incaltarile singuri.
Ca asa ne spunea mama, ca n-are sa puna nimic Mosuâ in ghete murdare, asa ca le dadeam o fata cat de cat onorabila. Ne straduiam... Apoi fugeam la culcare sa vina Mosuâ mai repede, desi tare-am fi vrut sa-l pandim la geam⦠Iar dimineata, cu ochii carpiti ne umpleam de vanatai lovindu-ne de tot mobilierul in alergarea spre geamul din sufragerie, unde ghetele, pe pervaz, erau doldora⦠Ce incantareâ¦! Bomboane fondante cu invelisul stralucitor si franjurat la capete, caramele, ciocolata chinezeasca sau de-aia indigena, cu rom⦠si fructele - banane, portocale, grapefruits - raspandeau o aroma pe care multa vreme am asociat-o cu mirosul Sarbatorilor de iarna (chiar si in plina vara, in supermarket).
Pe-atunci, chiar daca Mosuâ aducea numai dulciuri si fructe, il asteptam cu nerabdare incepand de prin octombrie⦠Acum, lucrurile s-au mai schimbat pe ici pe colo. (Si ma refer la un segment bine definit - copiii ai caror parinti sunt primele produse ale noii societati de consum.)