"Ţărăncuţă, ţărăncuţă" poate da ora exactă a sufletului românesc

"Dan Spătaru transforma în aur tot ce cânta"
"Drumurile noastre poate se vor întâlni vreodată", "Să ştii, măicuţa mea, că port icoana ta", "Trecea fanfara militară", "Nu mă gândeam, nu mă gândeam la despărţire". Avere pentru inimile românilor. Nu există melodie cântată de Dan Spătaru care să nu fie fredonată de milioane de români, nu întâlneai un cântec lansat de Spătaru care să nu devină şlagăr fără moarte.

"Transforma în aur tot ce cânta. Nu erau melodii care să-i iasă aşa şi-aşa, dar asta avea în spate nu numai muncă, talent, sinceritate, ci şi o exigenţă a lui Dan, care refuza o melodie pe care nu o simţea a deveni succes. După spectacole mă întreba mereu «a fost bine?», deşi sălile pline îi cereu câte 8-10 bisuri",îşi aminteşte Tavi Ursulescu. E atâta Românie în "Ţărăncuţă, ţărăncuţă, cu bujori în obrăjori, o să mă aduci în stare să te prind de cingătoare ziua în amiaza mare să-mi dai fraga buzelor......Când iese badea la cosit iese şi mândra la prăşit"! Simt că "Ţărăncuţă, ţă­răn­cu­ţă" poate da ora exactă a sufletului românesc.

Nevasta lui Spătaru e tulburător de frumoasă şi azi. Povesteşte Sida Spătaru: "Acum câteva zile, nepoata lui Dan, Măriuca, a cântat la sebarea de la grădiniţă «Ţărăncuţă» şi nu l-a făcut de râs. Dan a murit şi Mă­riuca nu se născuse, fiica noastră Dana era gravidă.

Iubirea noastră a pornit într-un turneu al teatrului cons­tănţean Fantasio, eu eram singura balerină care nu murea după Dan, şi asta l-a contrariat. Îmi aducea braţe de flori cerându-mă de nevastă, ame­nin­ţând că, dacă-l refuz, nu mai face contract cu Fantasio. Nimeni nu ştie cât a suferit Dan după l990 când vechea gardă n-a mai fost chemată la televiziune, la radio. A trebuit să moară Dan ca să fie redescoperiţi marii solişti nedrept aruncaţi în uitare. Dan a fost fericit când a fost declarat cetăţean de onoare al oraşului Medgidia. Sper anul acesta să aibă loc Festivalul Dan Spătaru la Medgidia, oraşul natal. Cât ne-am zbătut ca străduţa mică din Bucureşti, de la Hala Traian, unde a murit, să poarte numele Spătaru, n-am reuşit".

Maestrul Temistocle Popa i-a compus 70 de şlagăre. Organizatorul de spectacole Bebe Mihu povestea că era suficient în turneu să scrii pe o pungă cum că va cânta Spătaru şi veneau puhoaie de oameni. Tavi Ursulescu povesteşte: "Am rămas fără glas când a trebuit să vină miliţia călare pentru a stăvili miile de spectatori care dărâmau un stadion unde cânta Spătaru. Avea o eleganţă, o discreţie care-l făceau iubit, nu zicea nici o vorbă rea despre nimeni, nu invidia nici un coleg.

Mi-a istorisit şi un episod mai puţin cunoscut de dinainte de căsătoria cu frumoasa şi loiala Sida Spătaru. A jucat într-un film româno-sovietic cu frumoasa actriţă emerită Natalia Fateeva cu care cânta «Noi doi şi-o umbrelă». S-a amorezat rusoaica de Dan şi i s-a aruncat în braţe. Într-o zi, Spătaru s-a trezit cu un pistol la tâmplă. Era soţul actriţei, erou al URSS, cosmonaut rus călătorit prin spaţiu, care aflase de idilă. Dar, cum e sufletul rusesc, bărbatul furios a dat din mână a lehamite şi l-a invitat pe Dan la o votcă".

La spectacolul lui Jula a cântat pentru ultima oară, îi cădea părul din cauza cancerului, dar a mângâiat sufletul românilor şi s-a retras de pe scenă cântând "Nu m-am gândit, nu m-am gândit la despărţire".