Terapia care te dezvata de tutun

Renuntarea la fumat este intotdeauna o idee buna. Dar foarte greu de pus in practica. Tutunul creeaza dependenta fizica si psihica. Daca in cazul dependentei fizice se poate interveni cu substitute de nicotina (pastile, guma de mestecat, plasturi), solutia in cazul dependentei psihice poate fi terapia cognitiv-comportamentala. Prezinta rolul acestei terapii psihologul Stefania D. Nita, de la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie.  

Renuntarea la fumat este asemanatoare starii de separare si presupune un efort de adaptare la un alt mod de viata. Or, tot acest regret dupa obiectul pierdut – tigara – este necesar sa fie sustinut din punct de vedere psihologic. Important este sa ne adresam specialistului de bunavoie si nesiliti de nimeni. Ca orice alta alegere, decizia de a renunta la tigara are sanse de reusita daca vine din interior, din propria convingere. Asta inseamna ca exista nevoia interioara de a renunta la fumat. In schimb, daca suntem trimisi cu forta la psiholog, schema terapeutica functioneaza, dar nu in mod autentic. De aceea nu este eficienta pe termen lung si exista pericolul de a incepe din nou sa fumam. Scheme de gandire Terapia cognitiv-comportamentala actioneaza pe principiul invat-dezvat. Demonteaza automatismele prin care se intretine dependenta de tutun si formeaza alte automatisme. Aceasta forma de terapie face apel la schimbarea schemelor de gandire. Cateva exemple de scheme de gandire (scenarii) legate de fumat sunt urmatoarele: "Am pauza, fumez o tigara", "Ajung acasa, inainte de a ma apuca de treaba fumez o tigara", "Sunt nervos, ma detensionez fumand", "Am de lucru, e necesar sa ma concentrez, imi aprind o tigara", "Ma simt bine, sunt relaxat, imi aprind o tigara". Schimbarea acestor scheme de gandire duce la adoptarea altor obiceiuri.  

Cu alte cuvinte, prin aceasta terapie, omul invata sa gandeasca altfel si sa se comporte altfel pentru a renunta la fumat.Prin terapia cognitiv-comportamentala este insusita o schema care modifica un comportament repetat in mod automat: in cazul acesta fumatul. Sa ne gandim de exemplu la o persoana care fumeaza de la 16-17 ani, a ajuns la 40 de ani, isi da seama ca fumatul i-a facut destul rau pana acum si se hotaraste sa se lase. Dar intampina greutati, nu poate renunta, dependenta este mai puternica. In acest caz se preteaza foarte bine terapia cognitiv-comportamentala. Factorii motivationali ai persoanei respective sunt scosi la lumina, treptat, prin intrebari. Se porneste de la intrebarea "De ce fumezi?", apoi se detaliaza prin alte intrebari: "Iti face bine sau nu-ti face bine?", "Cum te simti dupa ce fumezi?", "De ce vrei sa te lasi de fumat?". In continuare se fac trimiteri catre familie, aspecte financiare, beneficii aduse de renuntarea la fumat. Daca omul intelege de ce fumeaza are sansa de a scapa de acest obicei.  

Fie ca fumatul este un model care nu il reprezinta, fiind preluat in adolescenta sub influenta anturajului, fie ca este o forma de a-si ascunde nesiguranta si neincrederea in sine, important este ca omul sa descopere motivele pentru care fumeaza. In momentul in care pe parcursul terapiei constientizeaza aceste probleme si le rezolva, fumatul nu-si mai gaseste locul in comportamentul persoanei respective. Aceste introspectii pe parcursul terapiei conduc la rezultate de lunga durata de a nu fuma. Rezultate Fiind o terapie de scurta durata, terapia cognitiv-comportamentala dureaza intre trei luni si sase luni. Eficienta psihoterapiei depinde de la persoana la persoana. Pentru unii poate da rezultate permanente, pentru altii numai pe o perioada de sase luni-un an, dupa care se reapuca de fumat. Rezultatele depind in mare masura de motivatia persoanei respective. Important este ca initiativa sa vina din propria convingere. Daca i se impune acest lucru din afara, rezultatul va fi de cele mai multe ori negativ, pentru ca nu este motivatia personala, ci motivatia altcuiva. Motivatie Fumatul poate fi considerat un act autodistructiv. Desi exista suficiente informatii de genul "tutunul dauneaza grav sanatatii", numeroase avertismente despre bolile provocate de fumat, cei mai multi fumatori nu reusesc sa fie suficient de motivati pentru a spune: "Decat sa ma imbolnavesc, mai degraba ma las de fumat". Ba, dimpotriva, apare gandul "Odata si odata tot ma imbolnavesc de ceva...". De obicei, cei care gandesc astfel fac parte din categoria celor care fumeaza de placere. Fumatul fiind resimtit ca o placere, este foarte greu sa spuna ca s-au saturat de ceva ce le place. Conducandu-se dupa principiul placerii, ei nu reusesc sa se automotiveze pentru a scapa de dependenta nicotinica.  

Exista totusi ceva care-i poate motiva pe acesti oameni sa nu se mai atinga de tigara? In general, frica de boala, aparitia unei suferinte cauzate sau nu de tutun, dorinta de a deveni mama conduc la o motivatie suficient de puternica, astfel incat sa se renunte la fumat. Cand omul simte organic, pe propria piele ca fumatul ii face rau, de-abia atunci constientizeaza riscurile si realizeaza ca e momentul sa se opreasca. Din pacate, uneori e prea tarziu...  

RELAXARE. Psihologul Stefania D. Nita mai propune fumatorilor sedinte de relaxare ericksoniana, care pot conduce la reducerea numarului de tigari fumate. De exemplu, dupa o astfel de sedinta, nevoia de a fuma poate fi amanata pana la trei ore, ceea ce poate fi o performanta pentru o persoana care fumeaza din jumatate in jumatate de ora.