Voievozi în ghips, că se rup şi oasele împărăteşti

M-am întrebat adesea ce se întâmpla cu oasele rupte mai în vechime. Că-şi altoiau nişte lovituri de spadă romanii, că se rupeau oasele şi în rândul războinicilor lui Mihai şi Ştefan, că nu era mai zdrăvăn osul dacilor şi se mai frângea şi el.

M-am întrebat adesea ce se întâmpla cu oasele rupte mai în vechime. Că-şi altoiau nişte lovituri de spadă romanii, că se rupeau oasele şi în rândul războinicilor lui Mihai şi Ştefan, că nu era mai zdrăvăn osul dacilor şi se mai frângea şi el.
Nu se inventase pe vremea aceea ghipsul, cel care strânge şi imobilizează mâinile şi picioarele fracturate, mai ales că astase întâmpla frecvent atunci când în
lupte nu zburau gloanţe, ci se izbeau paloşe şi scuturi.
Nu mi-am găsit răspunsul, însă niscaiva actori care jucau roluri de romani, de daci, de oşteni în luptele de la Călugăreni, toate astea filmate de regizori, ei bine, actori de ăştia care au ajuns în ghips am mai văzut. Fiindcă e ciudat să vezi un actor care la o jumătate de oră după ce l-a interpretat pe un general roman să ajungă la ortopedie, e comic să auzi că un comandant de oaste de pe vremea războielii între Mihai şi puhoaiele otomane ajunge şi el pe mâna ortopezilor, care-i îmbracă braţul în ghips şi alte asemenea întâmplări s-au petrecut. Dar iată care este tărăşenia cu voievozii în ghips, cu împăraţii în ghips. După ce filmase destule scene în care era chiar el în rolul voievodului Mihai, Sergiu Nicolaescu s-a hotărât brusc că în rolul Marelui Întregitor de Ţară cel mai potrivit, cel mai nimerit ar fi Amza Pellea. Aşa că Amza a îmbrăcat cuşma şi armura viteazului Mihai, iar Sergiu Nicolaescu
"s-a retras" în rolul unui comandant de armată turcească. Ghinionul a făcut ca îndrăgitul regizor şi actor să alunece pe nişte trepte şi să-şi rupă mâna. I-au pus ortopezii braţul drept în ghips lui Sergiu Nicolaescu. Dar recunoscut ca un realizator iute şi eficient, Sergiu nu şi-a permis luxul de a întrerupe filmările până se vindecă mâna ruptă. Chiar a doua zi după vizita la medici trebuia filmată scena unei bătălii în care căpitanul turc conducea un atac al cavaleriei otomane. Ei, cum putea să facă asta Nicolaescu cu braţul drept în ghips? Cu mâna stângă trebuia să ţină frâiele calului şi în dreapta trebuia să aibă ridicat iataganul în plin galop de şanje a cavaleriei turceşti. Aşa că Sergiu Nicolaescu a apelat la o soluţie nu prea elegantă, dar eficientă. Şi-a legat cu sârme paloşul de ghipsul braţului şi o mânecă mai largă masca această improvizaţie. Totul a curs bine, Sergiu Nicolaescu comandant de armie otomană a galopat cu armăsarul având mâna dreaptă ridicată cu sabia în plină viteză a calului. "Am avut inima cât un purice, fiindcă, dacă se speria calul de bubuiturile de tun şi se oprea brusc, mă arunca din şa, iar eu nu puteam să amortizez căzătura, fiindcă mână mi-era în ghips înfăşurată în sârme care lipeau sabia de ghips.
În ghips a ajuns şi marele general roman Antonius, cel care se dădea în vânt după frumuseţea Cleopatrei. La Teatrul Nottara juca cu mare succes o piesă cu titlul "Antonio şi Cleopatra". Rolul lui Antonio, al frumosului general roman, era interpretat de Dichiseanu. Într-un spectacol s-a petrecut năzdrăvănia. Antonius trebuia să coboare pe nişte scări montate pe scenă cu împărăteasa Egiptului în braţe. Numai că o treaptă a fost rău înşurubată de scheletul scării şi Antonius-Dichisean a simţit că va cădea cu Cleopatra în braţe. Pentru a o proteja pe actriţa din rolul reginei Egiptului, Dichiseanu a ţinut-o ridicată şi a suportat buşitura doar el, rupându-şi piciorul. Cum o fi arătat frumosul şi impozantul Antoniu cu piciorul în ghipsul turnat la spitalul de urgenţă?
Un alt oştean dac a păţit-o şi el. În filmul Burebista, unul din oştenii regelui dac era jucat tot de Dichiseanu. Într-o pauză, până să se reia filmarea, îşi repetau rolurile pe cai şi Burebista şi Dichiseanu. Numai că armăsarului  încălecat de oşteanul dac Dichiseanu i-a venit chef să-i facă avansuri, curte, domnişoarei iepe pe care încălecase Burebista. Iapa n-a avut chef de iubire şi a vrut să dea cu copita. L-a nimerit în spate nu pe armăsar, ci pe călăreţul lui, pe Dichiseanu.
Norocul a fost că lovitura iepei a alunecat pe lângă vertebrele lui Dichiseanu, care totuşi a trebuit să poarte un corset de atâtea dureri în spate.