Obligeana, sau papura mirositoare, o plantă cu virtuți anticancerigene

Obligeana este răspândită în flora spontană din locuri mlăştinoase şi stufărişuri cu mare umiditate şi creşte bine pe marginea râurilor, a bălţilor, a lacurilor şi a apelor lin curgătoare, mai ales în zonele montane şi submontane, până la altitudinea de 1.000 de metri din Banat şi mai puţin din nordul Moldovei, Transilvania şi Delta Dunării.

În tratamentul cancerului, obligeana constituie un excelent remediu de vindecare în perioada de convalescenţă după operaţiile de extirpare a ţesuturilor malignizate. Cele mai bune rezultate se obţin în cazul cancerelor localizate la nivelul colonului şi cu extindere spre organele adiacente (ficat, pancreas, splină, uter, plămâni şi sân).

Cei mai mulţi specialişti în fitoterapie recomandă, în boli canceroase, infuzia sau maceratul la rece, din care se iau câte o cană dimineaţa, pe stomacul gol, precum şi seara, înainte de cină, într-o cură de 3 luni consecutiv. După o pauză de o lună se reia cura.

La fel de eficientă este şi tinctura de obligeană, din care se iau câte 30 de picături de 3-4 ori pe zi, cu 30 de minute înainte de mese.

În cancerul de stomac cele mai bune rezultate se obţin cu ceaiul preparat numai din rizomi de obligeană, dar pentru alte localizări ale cancerului (gastric, pancreatic, intestinal) eficacitatea tratamentului creşte în cazul amestecurilor cu obligeană, coada-şoricelului şi urzică vie.

În bolile aparatului digestiv, obligeana este considerată regina plantelor tămăduitoare, intervenind benefic în foarte multe afecţiuni, mai ales ale ficatului, pancreasului, colecistului şi splinei.

Citește pe Antena3.ro

O tânără care a făcut un test ADN ca să afle care este istoria familiei sale a făcut o descoperire șocantă despre bunica ei

Un efect special se exercită prin intensificarea secreţiilor gastrointestinale, mărind pofta de mâncare, mai ales în cazul unei anorexii pe suport nervos, datorită proprietăţilor eupeptic-amare şi tonic-aperitive. Tratamentul se face cu 10-20 de picături de tinctură (nu mai mult) sau cu 1-2 vârfuri de cuţit de pulbere, înainte de fiecare masă (la doze prea mari se reduce apetitul şi se provoacă o stare de greaţă).

Pentru întărirea gingiilor şi în paradontoză se mestecă, încet, bucăţi de rizomi uscaţi şi mărunţiţi, fără a-i înghiţi. Pentru aceleaşi efecte, rizomii de obligeană sunt recomandaţi la copii - să-i mestece în perioada dentiţiei.

Ochii slăbiţi pot fi fortificaţi prin masarea şi umezirea pleoapelor închise, timp de câteva minute, cu suc extras din rizomi proaspeţi de obligeană, după care se spală cu un tifon îmbibat în apă curată.

- infuzia: se prepară din 15 g rizomi uscaţi şi pulverizaţi la 200 ml apă clocotită; se iau 3-4 linguri pe zi, câte una înainte de fiecare masă;

- macerat la rece: dintr-o linguriţă rizomi uscaţi în 250 ml apă; se lasă peste noapte 8-12 ore, se încălzeşte în dimineaţa următoare, se strecoară şi se iau câte 6 linguri pe zi, înainte şi după mesele principale ;

- tinctură din 20 g rizomi uscaţi la 100 ml alcool 700, care se lasă la macerat timp de 8-10 zile; după strecurare se iau câte 20 de picături de două ori pe zi, înainte de mesele principale.

- tinctura carminativă, utilizată în caz de balonări, se prepară din 30 g rizomi uscaţi şi pulverizaţi, 20 g flori de muşeţel, 20 g frunze de mentă, 20 g fructe de fenicul şi 10 g fructe de chimion la 1 litru alcool 400; se lasă la macerat 7-8 zile, se strecoară şi se ia câte un păhărel de 20-25 ml, după fiecare masă principală;

- vinul de obligeană se prepară din 100 g rizomi mărunţiţi, care se macerează timp de 8 zile într-un litru de vin; se strecoară, se îndulceşte cu 100-200 g zahăr şi se bea câte un păhărel de 50 ml înainte de mesele principale;

- baia de obligeană se prepară din 200 g rizomi proaspeţi, care se fierb timp de 5 minute în 5 litri apă şi se adaugă în apa de baie.