Draga Olteanu: „Mai bine mi-a ieşit rolul din Gaiţele decât Chiriţa, dar eu sunt în realitate timidă, nu îndrăznesc să-i scriu maestrului Beligan”­

Îi face mare plăcere să-i spun Drăguţa de Draga. Cam aşa se află ea în sufletul românilor. Viforoasa, clocotitoa­rea, şefa din filme şi dominatoarele Aneta Duduleanu din Gaiţele sau Coana Chiriţa, cu alte cuvinte,

Draga Ol­teanu Matei se destăinuie că în re­a­litate ea, omul, este altfel:
 „Sunt fri­coasă, cumplit de timidă, de exemplu, n-am curajul să-i scriu maestrului Beligan, deşi simt în fiecare zi să-i trimit o scrisoare. Eu, cea adevărată, sunt rea de gură, dar nu sunt bă­tă­ioa­­să, nu dau buzna, sunt timidă. Mă în­trebi care a fost mai pe sufletul meu, Aneta din Gaiţele sau Coana Chiriţa. Mi-a ieşit mai bine rolul din Gaiţele la teatru decât Chiriţa. Bine i-a reuşit Chiriţa la teatru Tamarei Buciuceanu la Iaşi, ea a jucat Coana Chiriţa a lui Alecsandri. Eu am jucat o Chiriţă scrisă de Tudor Muşatescu, o Chiriţă cu­leasă din toate piesele lui Alecsandri, maestrul Muşatescu semănase şi spirit de muntean în tumultuoasa mol­do­veancă. Am avut scandaluri cu uriaşul regizor Horea Popescu, care montase un grandios spectacol la Naţional, era ardelean şi parcă eu simţeam mai bine fibra de mol­do­vean­­că în Chiriţa. Eu, Draga, nu aduc rolul la mine, mă duc totdeauna eu spre rol. Şi acum în filmarea emisi­unii tale de la Antena 2 eu joc un rol, eu timida joc un rol. Mă absoarbe totdeauna scena, nu văd nimic în jur, în timpul filmărilor sau pe scenă nu beau nici apă în pau­ză, iar cu o zi înainte sunt aşa de con­cen­trată, că abia răspund monosi­la­bic celor din jur".

Ca în tot ce face, Draga, Drăguţa de Draga şi sentimentul de iubire îl sim­te original. Este surprinzătoare ma­niera în care-şi arată iubirea faţă de soţul său, medicul Matei, chiar după zeci de ani de căsnicie.
Draga este un om luminos, tonic, vesel, dar dacă vrei s-o necăjeşti să i te adresezi Draga Ol­teanu. Dacă nu ataşezi şi numele so­ţ­ului, dacă nu-i zici Draga Olteanu Matei, te mustră zdravăn. Şi se mai răz­boieşte pentru ceva de neiertat, se războieşte cu cei care maltratează lim­ba română.

A migălit lungă vreme la scena­riul filmului după „Dumbrava mi­nunată" a lui Sadoveanu. A scris sce­nariul şi a desenat scenele cu lu­mea fer­me­că­toare a Dumbravei. Avea mari emoţii când a citit scena­riul scris de ea în faţa familiei Ma­es­tru­lui Sadoveanu. Nu uită că a doua zi a felicitat-o Profira Sa­do­vea­nu, i-au trimis vorbe bune toţi membrii fa­mi­liei Ceahlăului Li­teraturii Ro­mâne.

„Mi-am făcut cariera din ro­luri mici. În rolurile mari, peste 50% e succesul scriitorului. Spunea ma­rele Cara­gi­ale: «Talentul e un cusur din naş­te­re, talentul e boală grea». Dacă n-ai talent, poţi să faci ori­ce şcoală, degea­ba. Aşa e cum zici, ge­neraţia mea a fost de excepţie. Amza, Albulescu, San­da Toma, Rauţchi, Cozorici, Re­ben­giuc, Ru­că­reanu. Am avut şansa unor profesori uriaşi, Costache Antoniu, Radu Beligan, Aura Buzescu, Băl­ţă­ţeanu, Fin­teşteanu, Irina Ră­chi­ţeanu, Mihai Popescu. Ai drepta­te când spui, Flo­ri­ne, că talentul este o Dumnezeire, pe care unii o primesc din ceruri. Mă în­trebi dacă regret că n-am jucat un mare rol de Caragiale. Zici Joiţica, dar nu mi-ar fi plăcut Joiţica, dacă am o părere de rău e că n-am jucat Miţa Baston din «D'ale Car­na­va­lului». Dar sunt foarte bu­cu­roa­să că am fost so­licitată pentru ro­lul din «Narcisa săl­batică». M-a en­tu­ziasmat scena­riul alert, plin de în­tâm­plări, condensat, bine scris. Iar at­mosfera pe platou este fantastică, cei doi regizori, actorii, truditorii din pla­tou, toţi sunt foarte buni."

Drăguţa de Draga a împlinit 77 de ani, dar ea fa­ce parte etern din ini­ma românului. Ine­ga­labila nu poate fi confundată cu nimeni şi timi­da Draga spune: „E su­portul meu, eu chiar iubesc tare oamenii şi marea mea realizare este ce zici tu, că am servit sufletul românesc".