Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Prof. dr. Matt Kaeberlein este un mare iubitor de câini. Își descrie ciobănescul german, Dobby, ca fiind „cu adevărat special”, dar îl întristează faptul că Dobby are 14 ani - echivalentul vârstei de 98 de ani la oameni. „Văd foarte bine procesul de îmbătrânire pe care îl parcurge”, spune Kaeberlein, care cercetează fenomenul îmbătrânirii la Universitatea Washington din Seattle. Kaeberlein este codirector al Dog Aging Project, un efort de cercetare ambițios, care urmărește procesul de îmbătrânire a zeci de mii de câini de companie din SUA. El este unul dintre puținii oameni de știință care are misiunea de a îmbunătăți - și lungi - viața patrupedelor.
Dar câinii sunt doar începutul. Deoarece sunt un model grozav pentru oameni, de medicamentele antiîmbătrânire sau care prelungesc durata de viață, care funcționează pentru câini, ar putea, în cele din urmă, să beneficieze și oamenii, spune Kaeberlein. Scopul este de a găsi indicii biologice care să ajute la identificarea câinilor care ar putea fi expuși riscului de a dezvolta de boli în viitor și, în cele din urmă, să ajute la descoperirea medicamentelor care le-ar putea preveni sau trata. Echipa speră, de asemenea, să afle ce aspecte ale stilului de viață al unui câine ar putea ajuta la extinderea „duratei de sănătate” a acestuia, adică a numărului de ani trăiți în stare de bună sănătate.
Proiectul Dog Aging va testa potențiale medicamente antiîmbătrânire în rândul grupurilor de animale de companie. Prima studiată este rapamicina, un medicament despre care s-a descoperit că prelungește viața muștelor, viermilor și șoarecilor de laborator. Se crede că rapamicina imită efectele restricției calorice, care s-a dovedit că ajută o serie de specii să trăiască mai mult. „Sunt convins că unele dintre intervențiile despre care știm că extind durata de viață și durata sănătății la șoareci vor funcționa și la câini”, spune Kaeberlein.
Niciun studiu nu a fost însă destul de extins pentru a testa suficient efectele medicamentului. Dar deținătorii câinilor cărora li s-a administrat rapamicină au avut tendința de a raporta că patrupezii au devenit mai activi. Proprietarii nu știau dacă animalului lor i se administra medicamentul sau doar un placebo. „Deci credem că efectul este, probabil, real”, spune Kaeberlein. Dar nu se știe exact care ar putea fi efectul. „Ar putea fi o scădere a durerii sau a artritei, sau ar putea fi faptul că medicamentele îi fac pe câini hiperactivi”, spune el.
Dr. Gudkov, dr. Katerina Adrianova și dr. Daria Fleyshman sunt fondatorii Vaika, un alt proiect pentru studierea îmbătrânirii - care are în vedere încetinirea sau chiar inversiunea acesteia - într-un grup de câini retrași din cursele de sanie. Gudkov pune accentul pe deteriorarea ADN-ului, proces care se amplifică odată cu vârsta. Această deteriorare poate furniza un semnal sistemului imunitar pentru a distruge celulele afectate, ducând la deteriorarea țesuturilor. O parte din daunele suferite de ADN sunt cauzate de ceea ce Gudkov numește retrobiom - fragmente de virusuri antici care au fost încorporați în ADN-ul nostru de-a lungul a milioane de ani de evoluție. Gudkov crede că aceste fragmente de virus vechi sunt o cauză majoră a declinului legat de vârstă la oameni și câini deopotrivă.
Echipa sa testează un medicament antiîmbătrânire experimental despre care crede că va reprima activitatea retrobiomului la cei 103 câini introduși până acum în studiu. Dacă medicamentul poate preveni deteriorarea ADN-ului, ar trebui să permită animalelor să trăiască o viață mai lungă și mai sănătoasă, spune Gudkov.
Dacă în primele două cazuri expuse este vorba de demersuri non-profit, o altă mare iubitoare de animale, Celine Halioua, doctor în genetică și neuroștiințe, plănuiește însă să facă o afacere din prelungirea vieții câinilor de companie. Halioua a fondat startup-ul biotehnologic Loyal pentru a „dezvolta în mod explicit medicamente menite să mărească durata de viață și durata sănătății”. Echipa acesteia va lansa în curând studii clinice cu două medicamente, pe care compania le numește LOY-001 și LOY-002, și care ar avea efecte pozitive asupra patrupedelor. „Dacă un medicament funcționează la câini, atunci ar putea fi testat și pe oameni”, își descrie dr. Halioua unul dintre obiective.
Majoritatea cercetărilor privind îmbătrânirea s-au concentrat pe drojdie, viermi și șoareci. Rezultatele au dezvăluit o mulțime de perspective fascinante asupra modului în care aceste organisme îmbătrânesc, dar relevanța descoperirilor pentru oameni este încă discutabilă.
