Petrişor s-a născut acum 2 ani şi jumătate. Pentru părinţi a fost ca o binecuvântare. Ca un dar ceresc, care le-a adus lumină în viaţă. Încă de la primele lui scâncete, medicii din Slatina, locul de baştină al familiei Şerban, au observat la băieţel un soi de paloare care îi îngrijora. Au spus iniţial că ar fi icter. Lunile treceau şi pielea copilului parcă mai portocalie devenea. Neputincioşi, doctorii i-au recomandat mamei să meargă cu cel mic la Spitalul Marie-Curie din Bucureşti. Alte patru luni de stat în spital. Investigaţii peste investigaţii. Doctorii se cufundau şi mai mult în diagnostice, care mai de care mai dure. Nimic sigur. Nimic confirmat. ”O mămică care stătea în acelaşi salon cu soţia mea ne-a sugerat să mergem la Spitalul Fundeni pentru nişte analize mai amănunţite. D-abia atunci, specialiştii de acolo ne-au spus de atrezia de căi biliare pe care copilul nostru o avusese încă de la naştere, dar care, netratată, se transformase în ciroză hepatică”, povesteşte tatăl copilului, Florin Şerban.
Zi de zi, un an întreg, mama a stat la căpătâiul fiului ei, în spital. Un an de zile, medicii i-au spus că o să beneficieze de un transplant de ficat. Nu s-a putut. Listele, pline cu astfel de cereri, puneau bolovani pe inimile celor doi părinţi. Încotro să o ia? Lipsa banilor şi a relaţiilor îi ţineau de cele mai multe ori pe loc. Adesea, se mulţumeau atunci când copilul nu mai vomita şi dădea semne că se simte mai bine. O stare aparentă. În realitate, ficatul băiatului putrezea cu fiece secundă scursă. Trecuse aproape un an şi jumătate de când copilul venise pe lume, iar starea lui era din ce în ce mai rea. Pielea portocalie, burta umflată, gata să explodeze, ochii injectaţi. Iar tot ce mânca, vomita. Atunci când nu se mai aşteptau că o să apară ceva bun în viaţa lor, Dumnezeu a avut grijă şi le-a scos în cale un om cu suflet milos care i-a ajutat să ajungă în străinătate. În Spania, acolo unde s-a şi realizat transplantul de ficat. Mama a donat două bucăţi. Ficatul copilului era aproape în întregime putrezit. 5 luni au stat în spital. Medicii străini i-au redat viaţa copilului. Transplantul a fost declarat reuşit. Starea de bine a lui Petrişor depinde însă, de o condiţie esenţială, fără de care tot eforul medicilor spanioli ar fi în zadar: continuarea tratamentului medicamentos. ”Ni s-a spus că toată viaţa va trebui să ia medicamente. O parte sunt gratuite, dar vitaminele sunt extrem de scumpe, aproape 14 milioane de lei vechi dăm numai pe vitamine şi pe laptele special pe care trebuie să îl consume. Trebuie să avem grijă la alimentaţie, fără grăsimi, e nevoie de alimente proaspete, bogate în vitamine, fără conservanţi, fără E-uri, totul natural”, explică tatăl, şi el chinuit de curând de consecinţele cumplite ale accidentului de maşină, suferit alături de fratele şi mama lui: ruptură de bazin, mama paralizie pe partea dreaptă, fratele, un picior amputat, iar celălalt bolnav. ”Tata este şi el paralizat, necazul a dat peste noi şi nu ştim cum să facem rost de medicamente. Alimentele şi tratamentul medicamentos sunt cele mai importante. Costurile sunt însă foarte mari”, povesteşte tatăl, care abia mai găseşte câte ceva de lucru pe la oamenii din sat. De când cu accidentul, nici pe şantier nu prea mai poate să se ducă, ca muncitor necalificat.
Din pensia bunicului şi alocaţia copilului, mama încearcă să pună pe masă tot ce-i trebuie copilului. Oamenii buni le-au fost alături. Din păcate, pentru ei este dificil să facă chiar şi un drum până în Bucureşti, la control. Din când în când, atunci când medicii hotărăsc, Petrişor trebuie să fie supus unei proceduri de dilatare a venei porte. Drumurile la spitale nu se vor opri prea curând. ”Tot timpul trebuie să fie sub supraveghere, pentru că nu aş mai suporta să aflu că s-a întâmplat ceva rău cu copilul meu. Îi mulţumim lui Dumnezeu că transplantul a mers bine, că organismul copilului a acceptat ficatul. Credeţi-mă, prima mea grija este să asigur tratamentul copilului. Doctorul de la Fundeni, în urma analizelor, ne spune lună de lună dacă mai trebuie să mai adăugăm medicamente pe lista celor pe care le ia, câteodată şi 8-9 pastile pe zi sau dacă mai trebuie să reducem din ele. Au fost luni în care am plătit şi 24 de milioane de lei vechi pe tratament”, spune mama băiatului, Mariana şerban.
Petrişor a primit şansa minunată de a păşi pe drumul vindecării. În lipsa tratamentului, transplantul ar fi în zadar. Să-i ajutăm pe părinţi să-şi ţină promisiunea faţă de cel mic de a-i fi alături şi de a avea grijă de el!
Pentru însănătoşirea unui băieţel de nici 3 ani!
Pentru cei care vor să doneze întru ajutorarea lui Petrişor, pe numele mamei, Şerban Mariana Laura, la CEC Bank, Bucureşti, s-a deschis următorul cont în lei:
-RO13CECEB30608RON2968580
Pentru mai multe detalii, familia Şerban poate fi contactată la numărul de telefon: 0752.360.596
Citește pe Antena3.ro