Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În zonele verzi ne putem concentra cel mai bine, dăm, așadar, cel mai bun randament, suntem productivi. În zonele galbene putem realiza lucruri, dar nu de cea mai bună calitate. În zonele roșii suntem obosiți și avem dificultăți de concentrare. Nieuwhof prezintă exemplul unei întâlniri de echipă programate pentru ora locală 13:00 - care s-a dovedit a fi în zona roșie a fiecărui participant. De aici înainte preia ștafeta cercetătoarea Elaine Lin Hering, autoarea studiului „Renunță la tăcere” (Editura Lifestyle, 2024): „Mutarea întâlnirii la o altă oră a dus la mult mai multă productivitate, conectivitate și colaborare. O întâlnire produsă în timpul zonei verzi a cuiva îi susține persoanei respective posibilitățile de gândire și exprimare. Dimpotrivă, o întâlnire stabilită în timpul zonei sale roșii crește probabilitatea ca persoana respectivă să fie redusă la tăcere sau să aleagă ea însăși să tacă.”
Mitul orei perfecte
Un exemplu din viața de zi cu zi: „Am participat la videoconferințe - cu camera video închisă, evident - în timp ce alăptam la miezul nopții, deoarece acela era singurul moment în care se puteau întâlni persoane aflate pe fusuri orare diferite. Unele dintre aceste alegeri reprezintă prețul plătit pentru a face afaceri la nivel global. Să știți că, dacă veți programa întâlnirea la ora 4:00 sau la 23:00 ora mea, nu veți primi cele mai bune răspunsuri pe care sunt capabilă să le dau. Acest rezultat poate fi cea mai bună dintre opțiunile posibile, dar să nu pretindem că sprijină cel mai bine capacitatea mea sau a altora de a ne exprima. S-ar putea să nu existe o oră perfectă care să se afle în zona verde sau chiar galbenă pentru toată lumea - mai ales în cazul mai multor persoane de pe tot atâtea fusuri orare - dar există ore mai bune și ore mai rele.” Logic nu?
Concedierile se produc vineri
„Nu există niciodată un moment potrivit să-i spuneți unei persoane că produsul muncii sale este oribil sau că vă despărțiți de ea.”, aprecia cercetătoarea Elaine Lin Hering. „Dar există un motiv pentru care concedierile tind să se producă vinerea, la fel cum avem un motiv pentru care nu avem tendința de a pune capăt unei relații chiar de ziua de naștere a partenerului. În cultura noastră internalizată a rapidității, s-ar putea să vreau să rezolv problemele cât mai repede cu putință. Foarte puțini dintre noi vor să rămână încremeniți într-o situație neplăcută. Vrem să ieșim din ea cât mai grabnic și să ne simțim mai bine în pielea noastră. Nu vrem ca oamenii să creadă că ne-am lăsat cuprinși de apatie atunci când am făcut un anumit lucru. Și există un beneficiu dacă abordăm problemele înainte să treacă prea mult timp, iar memoria să ne joace feste.”
Nu vă pripiți, dar nici nu amânați până uitați!
Pe fir: „Dacă amânăm discutarea unei probleme, riscăm, de asemenea, să devenim preocupați de alte lucruri și să nu mai abordăm niciodată problema respectivă. În același timp, ar trebui să ne gândim dacă este un moment potrivit și pentru cealaltă persoană să aducem problema în discuție. În timp ce scriu aceste rânduri, am în cap refrenul mezinului meu: Dar vreau asta chiar acum! Cât de des acționăm pentru a ne satisface o nevoie chiar acum? Nu mă refer la amânarea conversației pentru două săptămâni. Dar am putea aștepta - și conversația, și relația ar beneficia de pe urma așteptării - douăzeci de minute? Doar pentru că noi suntem gata să ascultăm nu înseamnă că și cealaltă persoană este gata să vorbească.”
Valoarea unui „când” decis la comun
Concluzia: „În mod ideal, puteți decide împreună când să abordați un subiect sau să reluați o conversație. A decide unilateral când înseamnă, de obicei, că alegeți un moment care vă convine și care îl determină pe celălalt să adopte tăcerea, chiar înainte de a începe conversația.”
În zonele verzi ne putem concentra cel mai bine, suntem productivi. În zonele galbene putem realiza lucruri, dar nu de cea mai bună calitate. În zonele roșii suntem obosiți și avem dificultăți de concentrare.
„Există un beneficiu dacă abordăm problemele înainte să treacă prea mult timp, iar memoria să ne joace feste.”, Elaine Lin Hering, cercetătoare
Citește pe Antena3.ro
