Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Independenţa energetică a României, pe care autorităţile de la Bucureşti au invocat-o mult prea des în ultimii ani, a intrat într-un accentuat proces de diminuare începând de anul trecut şi s-a topit de tot în această perioadă sub presiunea frigului polar care s-a abătut peste noi. Lăsând la o parte faptul că mult mai corect ar fi fost ca autorităţile să vorbească despre securitatea energetică, am ajuns din nou să fim „îndopaţi” cu gaze ruseşti. Situaţia ar putea deveni critică pentru România luna viitoare, când am putea depinde total de toanele Moscovei.
Frigul din acestă perioadă ar putea continua şi luna viitoare, prognoza meteo indicând temperaturi extrem scăzute, sub media înregistrată pentru luna februarie.
În condiţiile în care România are un consum record de gaze, rezervele înmagazinate în depozite vor fi pe sfârşite, iar producţia la zi, şi aşa diminuată, nu va face faţă. Singura speranţă pentru a nu îngheţa atunci în case va fi gazul rusesc.
Veştile care vin dinspre Moscova nu sunt însă cele mai bune. Disputa pe tema gazelor cu Ucraina este pe cale să se reaprindă, şi nu este exclus ca Gazprom să închidă robinetul ca mijloc de presiune, susţin surse de pe piaţa de energie. Şi atunci să te ţi independenţă energetică. Oricum, Gazprom a anunţat deja că de luna viitoare ia în calcul majorarea preţului de export.
Producţia internă scade, importurile explodează
Citește pe Antena3.ro
Potrivit ultimelor date publicate de Institutul Naţional de Statistică, România a importat, în primele 11 luni din 2016, o cantitate de gaze naturale 876.100 tone echivalent petrol (tep), cu 614,6% (753.500 tep) mai mare faţă de cea importată în perioada similară din 2015. În paralel, producţia internă de gaze naturale a totalizat, în perioada ianuarie-noiembrie 2016, 6,768 milioane tep, fiind cu 1,060 milioane tep (13,5%) sub cea din primele 11 luni ale anului trecut. Pe scurt, statistica ne spune că în timp ce importurile au crescut de 614%, producţia internă a scăzut cu 13,5%. Întrebarea este de ce scade producţia internă?
Cât ne mai ajung rezervele? Depinde
Potrivit noii Strategii energetice a României, prezentate de fostul Guvern, dar încă neadoptată de Parlament, resursele geologice de gaze naturale (fără cele din Marea Neagră) sunt estimate la circa 700 de miliarde de metri cubi, dar „rezervele dovedite, probabile şi posibile” sunt estimate la circa 150 de miliarde de metri cubi. Păstrând actualul consum, asta înseamnă că România ar mai avea gaze naturale doar pentru 12 ani. Totuşi, această estimare limitată strict la o proiecţie în timp se poate dovedi înşelătoare. Rezervele „dovedite, probabile şi posibile” s-ar putea diminua drastic în cazul în care costurile de exploatare ale zăcămintelor vor creşte din cauza vechimii sau a taxelor şi impozitelor impuse de stat. Pe de altă parte, o diminuare a consumului, care nu este exclusă având în vedere că marii consumatori industriali sunt tot mai puţini, dar şi tendinţele ” eco” ale Uniunii Europene, ar putea avea ca efect creşterea perioadei de exploatare a zăcămintelor.
În prezent circa 40% din consumul de gaze al României este asigurat de importurile din Federaţia Rusă. Procentul ar putea să crească sau să ajungă 0 dacă aşa vrea Moscova.
Concurenţa neloială impusă de stat
Compania Romgaz este cel mai mare producător de gaze naturale autohton şi, un lucru deloc de neglijat, statul român continuă să fie principalul acţionar al său. Concurat serios de gazul mai ieftin de la ruşi, Romgaz şi-a redus producţia în ultimul timp, evident din raţiuni de eficienţă economică. La o privire mai atentă descoperim însă că această concurenţă nu este chiar loială, dar nu ruşii sunt de vină, ci statul român.
Liberalizarea a dus un nou impozit
Odată cu liberalizarea preţului gazelor naturale, statul român a decis în 2013 instituirea unei suprataxe speciale din dorinţa de a se alege şi el cu ceva din acest proces care ar fi adus mai mulţi bani în conturile firmelor care le extrag. Astfel, producătorii interni au fost obligaţi să plătească statului 60% din diferenţa de preţ al gazelor ce se utiliza în anul 2012 (înainte de liberalizare - 45,71 lei/MWh) și „prețul mediu ponderat al gazelor naturale din producţia internă corespunzătoare cantităților comercializate pe piața concurenţială pentru consumatorii noncasnici, nu mai mic de 72 lei/MWh”. Adică statul a impus arbitrar un preţ de referinţă şi a exclus din ecuaţie preţul de vânzare stabilit de piaţă.
La stabilirea acestui impozit special statul nu a luat însă în calcul şi o altă ipoteză, cu toate că la vrea respectivă era puţin probabilă: ce se întâmplă dacă preţul gazelor din import scade?
În lipsa unei reglementări clare, Romgaz s-a văzut obligat să plătească acest impozit special luând în calcul preţul de 72 lei/MWh, chiar dacă importurile au ajuns să fie şi cu 20 lei/MWh mai ieftine la un moment dat.
Romgaz: sonde închise, producţie redusă
În această situaţie, răspunsul companiei a fost previzibil: şi-a redus producţia prin oprirea unor sonde. Astfel nu a mai plătit nici redevenţele la stat, ceea ce este un avantaj pentru ea, dar pe de altă parte producţia a scăzut, iar încasările mai mici vor duce şi la diminuarea investiţiilor. „ Chiar dacă acele sonde vor fi la un moment dat repornite, ele nu vor mai putea atinge nivelul de producţie de dinainte”, spun specialiştii.
Preţul de referinţă: unde dai şi unde crapă
Surse de pe piaţa de energie susţin că pragul de referinţă de 72 lei/MWh ar trebui eliminat. „În lipsa unei aprobări de la Ministerul Finanţelor, companiile nu renunţă la pragul de referinţă pentru că ar putea avea probleme cu cei de la Curtea de Conturi. De asemenea, cei de la Agenţia Naţională a Resurselor Minerale îi pot acuza de gestionarea deficitară a zăcămintelor. Pe de altă parte, Agenţia Naţională pentru Reglamentare în domeniul Energiei a stabilit pentru acest an cele mai mici stocuri de gaze în depozite ceea ce ne-ar putea costa mult dacă vremea rece va continua”, spun specialiştii.
”Să nu ne mirăm că vom rămâne fără gaze în această iarnă dacă ruşii opresc livrările. Este o lipsă crasă de guvernanţă. Nu ştie stânga ce face dreapta”, surse de pe piaţa energiei.
Tarifele reglementate dispar de la 1 aprilie
Consumatorii casnici nu intră în această discuţie pentru că ei au tarifele reglementate, stabilite de ANRE. Conform unei Hotărâri de Guvern aprobată în vara anului 2015, preţul gazului pentru populaţie a fost bătut în cuie la 60 de lei/MWh până la 1 aprilie 2017. După această dată ANRE va stabili o nouă metodologie de formare a preţului, ceea ce înseamnă că un consumator de pe piaţă, indiferent dacă este casnic sau nu, consumă un coş de gaze, unde vor intra gaze de import, gaze din producţia internă, precum şi gaze din depozite.
Între ţările europene care extrag gaze naturale, România are cel mai mare preţ de producţie din cauza zăcămintelor vechi, producţiei scăzute, numărului mare de angajaţi/1.000 de metri cubi extras etc
Scandalul dintre Rusia şi Ucraina este pe cale să se reaprindă, ca de obicei în plină iarnă, după ce Gazprom a cerut Naftogaz să plătească 5,3 miliarde de dolari pentru gazele prevăzute în contract pe care Ucraina nu le-a consumat în 2016, în termen de 10 zile. Refuzul Kievului de a achita această sumă ar putea fi motivul perfect pentru Moscova pentru a se juca cu robinetul
