Dilema micului investitor: pierdere controlată vs risc asumat

de Adrian Stoica | 17 Mai 2016 • 13:35

Sursa foto: PhonlamaiPhoto/Getty Images/iStockphoto

La scurt timp după ce Banca Centrală Europeană a început să ofere dobânzi negative pentru sumele pe care băncile comerciale le păstrează în conturile sale, acestea au început, la rândul lor, să adopte aceeaşi măsură în relaţia cu propriii clienţi. Chiar dacă băncile comerciale şi Banca Naţională au negat inițal existenţa unui astfel de fenomen în România, această practică se face simțită deja. Din această perspectivă, căutarea unor oportunități de plasare a banilor pentru ca ei să producă este o necesitate.

Nu puţine sunt cazurile în care băncile, deşi plătesc o oarecare dobândă, după scăderea impozitului pe profit, a taxelor şi a comisioanelor bancare, clientul pleacă de fapt acasă cu mai puţini bani decât a depus. Şi asta se întâmplă în special în cazul unor depozite cu sume relativ mici (valoarea medie a unui depozit bancar fiind de circa 7.500 de lei), unde costurile de administrare prelevate de bancă sunt mai mari decât dobânda. Pentru sumele mai mari, probabil că fenomenul nu este încă foarte vizibil.

Dobânzi negative la euro

Jumătatea lunii aprilie a adus primele oferte de dobânzi de -0,2% pe an la depozitele în EUR constituite la băncile din România. Dacă ne gândim că, la acelaşi moment, cele mai bune oferte de dobânzi la RON erau în jurul nivelului de 1,5%, este tot mai clar că vremea dobânzilor negative şi la lei nu este foarte departe. Primii şi cei mai puternic afectaţi de această nouă realitate europeană care se simte şi în România sunt tocmai cei care au sume relativ mici în depozite deoarece pentru sumele mari dobânzile sunt încă pozitive. Oricât de mici ar fi ele, acoperă totuşi costurile fixe aferente unui cont bancar (administrare, emitere extrase, consultare sold, retragere numerar).

Combinația de taxe și comisioane

Astfel, la un depozit de 7.500 de lei, constituit la o rată de dobândă de 1,5%, un deponent primeşte practic 112 RON dobândă dacă lasă banii la bancă timp de un an, şi 56 RON dacă face depozitul pe șase luni. “Dacă din suma respectivă scădem impozitul pe profit (de 16%), comisionul de administrare de cont (care este de 5 până la 10 lei/luna sau chiar mai mult), comisionul de extragere de la bancomat (de 3-5 lei), plus costul unei eventuale emiteri a unui extras de cont (operaţiune pe care unele bănci o taxează), la care se poate adăuga şi eventuala contribuţie la asigurările sociale de sănătate (CASS) în cuantum de 5,5%… vedem că deponentul nu mai rămâne cu foarte mulţi bani. Ba chiar, în funcţie de «combinaţia» de taxe şi comisioane bancare (sau existenţa unei platforme de internet banking), sunt şanse mari că suma “câştigată” să se reducă undeva la jumătate. Iar dacă ne gândim că pasul pe care băncile l-au făcut deja pentru deţinătorii de depozite în EUR, cărora le-au oferit dobânzi negative (clienţii plătind practic bani pentru a ţine banii la bancă), ar putea fi făcut oricând şi pe tărâmul stăpânit de moneda naţională, identificarea din timp a unei alternative viabile, este neapărat necesar a fi făcută”, spune directorul adjunct al firmei de brokeraj SAI Star Asset Management, Laurenţiu Roşoiu.

Varianta fondurilor de investiții

Punând în balanţă riscurile şi siguranţa unei investiţii de 7.500 de lei şi analizând potenţialul de câştig versus riscul de pierdere, probabil că cea mai bună variantă de plasament a unei sume relativ mici într-un astfel de context, ca alternativă la depozitele bancare, este investiţia într-un fond de investiţii care la rândul său investeşte în instrumente financiare cu venit fix (depozite, certificate de depozit, titluri de stat, obligaţiuni de stat/municipale/corporative etc.). Adică într-un fond care plasează banii în acele instrumente financiare ce oferă un grad ridicat de siguranţă şi la care deponentul simplu nu prea are acces. “Este adevărat că, spre deosebire de clasicul depozit bancar, o astfel de investiţie în unităţi de fond, nu are niciun fel de garanţie. Mai mult, riscul de a pierde bani ca urmare a modificărilor apărute în pieţele unde se tranzacţionează obligaţiunile pe care fondul respectiv le are în portofoliu există şi nu este deloc de neglijat. Pe de altă parte însă, s-ar putea ca un astfel de risc să fie uşor de acceptat în comparaţie cu varianta existentă, şi anume aceea de a plăti efectiv banca pentru a-ţi ţine banii într-un depozit”, susține însă Laurențiu Roșoiu.

Chiar dacă riscul de a pierde bani este suficient de mare pentru a fi luat în seamă, iar evoluţiile trecute ale fondurilor nu oferă nicio garanţie, este evident că cei care până acum au mizat şi mizează încă pe investiţia în fondurile de instrumente financiare cu venit fix, stau semnificativ mai bine decât cei care au ales “pierderea controlată” oferită de depozitul bancar.

Dacă ne uităm la cele aproximativ 50 de fonduri de investiţii în obligaţiuni şi instrumente cu venit fix (adică acele fonduri de investiţii care au profilul de risc cel mai apropiat de cel al depozitelor bancare, fără a-l egala însă), se observă că nu mai puţin de 10 dintre acestea au adus investitorilor, pe ultimele 12 luni, randamente de peste 2% şi chiar de peste 5% (vezi tabel “Randamente fonduri de obligaţiuni şi instrumente cu venit fix”). Şi chiar dacă la o primă vedere diferenţa între un 2%, randamentul adus de un fond, şi 1,5%, dobânda oferită de bancă, nu pare spectaculoasă, aceasta este suficientă pentru a atrage atenţia asupra acestei variante de plasament.

La un calcul simplu, la 7.500 de lei investiţi, după scăderea eventualelor comisioane de cumpărare/răscumpărare, a impozitului de 16%, a contribuţiei CASS şi/sau a costurilor de transfer, este totuşi foarte probabil că banii care rămân investitorului să fie mai mulţi decât cei ce rămân deponentului în bancă pentru aceeaşi sumă.

Este adevărat însă că adesea, fie prin procedurile de lucru, fie prin prospecte, administratorii fondurilor de investiţii condiţionează investitorul prin stabilirea unor comisioane de subscriere/răscumpărare mari pentru deţineri pe perioade mici, să-şi menţină investiţia în fond pe un interval de timp de cel puţin un an, unii mergând chiar până la trei ani, oferind în schimb comisioane zero la răscumpărare.

Investiții pe piața de capital

Şi chiar dacă la sume mici, variantele alternative, precum investiţia la bursă, par a nu fi de luat în calcul, nu trebuie totuşi trecute cu vederea. Asta pentru că accesul la acţiunile listate pe piaţa de capital se poate face şi indirect, printr-un fond de investiţii care investeşte în acţiuni. “Este adevărat că dacă ne uităm la randamentele aduse de acest tip de fonduri pe ultimele 12 luni, o astfel de investiţie nu pare oportună. În perioada în care variaţiile sunt preponderent negative, investitorii au înregistrat pierderi de până la 22% pe acest interval de timp. Pe de altă parte, tocmai faptul că «sunt în scădere şi foarte ieftine» ar putea fi un argument pentru cumpărare, mai ales că analizate pe o perioadă mai lungă, respectiv trei ani, randamentele sunt cel puţin mulţumitoare, dacă nu chiar spectaculoase, mergând până la peste 50%”, afirmă Laurențiu Roșoiu.

Riști și câștigi… sau pierzi

Pe de altă parte însă, chiar dacă mai puţin fezabilă ca alternativă pentru sume relativ mici, piaţa de capital poate fi o variantă de plasament de luat în calcul din perspectiva randamentelor la dividend pe care le pot încă aduce unele dintre companiile listate. Nu sunt puține companiile care, prin dividendul acordat, pot aduce un randament brut (înainte de taxe, impozite, obligaţii către stat şi/sau comisioane de intermediere şi transfer) de peste 10% în mai puţin de o jumătate de an. (vezi tabel “Randamente dividende”).

Este însă evident că riscul scăderii preţurilor respectivelor acţiuni este mare, ceea ce ar face ca acest câştig din dividend să fie anulat sau chiar transformat în pierdere .Tocmai de aceea, o astfel de alternativă de plasament nu este recomandată decât celor care-şi pot asuma astfel de pierderi.

Cum vremea dobânzilor negative la depozite a venit, explorarea unor noi variante în care banii să fie efectiv puşi să producă, fie chiar şi cu riscul unor pierderi, este mai mult decât o necesitate, Laurențiu Roșoiu, SAI Star Asset Management

Cele mai bune randamente ale dividedelor acordate de companiile listate

Simbol Companie Dividend propus (lei) Randament (%) Preţul unei acţiuni în mai

ELGS Electroargeş 0,095 15,57 0,61

TLV Banca Transilvania 0,3966 14,97 2,65

ATB Alumil Rom Industry 0,12 12,77 0,94

SNG Romgaz 2,7 11,87 22,75

COTE Conpet 7,2999 10,20 71,6

TGN Transgaz 27,61 10,19 271

TEL Transelectrica 2,65 9,01% 29,4

Cele mai bune randamente ale fondurilor de obligaţiuni şi instrumente cu venit fix

Denumire Administrator Randament la 12 luni (%) Randament la 36 luni (%)

BRD Euro Fond BRD Asset Management 5,41 14,23