România, rămasă fără atuuri în fata investitorilor străini

Atragerea investiţiilor străine a fost pentru statele din fostul bloc comunist principalul impuls pentru dezvoltarea lor. Unele au reuşit să afacă acest lucru mai bine, altele mai mult târăş-grăpiş. Din această ultimă categorie a făcut parte şi România şi, din păcate, nici în viitor lucrurile nu au şanse să se schimbe. După 28 de ani de la revoluţie, ţara noastră a pierdut, rând pe rând, aproape toate atuurile pe care le avea în faţa marilor investitori.

Astăzi ne prezentăm cu o infrastructură de transport deficitară, cu o forţă de muncă puţină şi tot mai necalificată pentru nevoile pieţii, iar instabilitatea legislaţiei fiscale este o caracteristică care domină de ani de zile activitatea mediului de afaceri. Pe de altă parte, şi nivelul de taxare al profitului devine din ce în ce mai necompetitiv, după ce mai multe ţări l-au redus la 10-9%, iar altele se pregătesc să facă acest lucru. Costul redus al forţei de muncă rămâne singurul avantaj importat în faţa investitorilor. România a fost în intervalul 2006-2008 unul dintre marii beneficiari ai investiţiilor străine cu cele 26,7 miliarde de euro atrase, în această perioadă reuşind performanţa să depăşească chiar Polonia. Investiţiile imobiliare şi boomul investiţional în energia regenerabilă, graţie celei mai avantajoase scheme de subvenţionare a acesteia din Europa, nu au putut însă să asigure pe termen lung atragerea investiţiilor, iar situaţia s-a deteriorat rapid în perioada crizei, dar şi după.

Raportate la PIB, investiţiile scad

Investiţiile străine în România au ajuns anul trecut la 4,5 miliarde de euro, ele marcând o uşoară creştere comparativ cu 2016 când au fost de  4,08 miliarde de euro. Am fost însă departe de performanţa Poloniei care a reuşit să atragă 13 miliarde de euro. Potrivit potrivit barometrului „EY-European attractiveness survey 2017”, ultimul disponibil, România se afla la sfârşitul lui 2016 pe locul patru în ceea ce priveşte numărul de locuri de muncă înființate prin aceste investiții străine cu 17.545, plasându-se în urma Poloniei, unde se creaseră 22.074. Reuşisem să devansăm însă Cehia (14.292), Ungaria (12.450) şi Bulgaria (3.959). Aceasta este însă poarte plină a paharului pentru că dacă raportăm investiţiile străine la PIB lucrurile arată puţin altfel. Investiţiile străine atrase de România în 2016 reprezentau doar 2,4% din PIB, în timp ce în Europa de Est media fluxurile erau de aproximativ 8% din PIB.

Procentul ISD în PIB

An     2004  2005  2006  2007  2008  2009  2010  2011  2015  2016  2017

PIB    60,8   79,5   97,7   123,7 139,7 118,3 124,1 131,5 160    169    183

ISD   5,1     5,2     9,06   7,25   9,49   3,5     2,2     1,8     3,03   4,08   4,5

%      8,38   6,54   9,27   5,8     6,79   2,95   1,77   1,36   1,89   2,41   2,45
 

(mld. euro)

Muncitorii ieftini, marele atuu

Costul scăzut cu forța de muncă, al doilea cel mai redus din UE, continuă să rămână principalul avantaj al ţării noastre.  Salariile medii din economie, fără a lua în calcul pe cele de la stat, reprezintă doar 21% din media UE. Singurii muncitori mai ieftini ca românii sunt bulgarii, aici salariile medii din economiei reprezentând 17% din media europeană. În schimb, dacă ne uităm spre Polonia şi  Ungaria aici reprezintă 32%,  în Croația 39%, iar în Cehia 40%. Deşi avem o mână de lucru încă ieftină în economie, România are însă de câţiva ani două mari probleme: nu prea mai avem muncitori, iar pe de altă, parte muncitorii calificaţi sunt tot mai puţini. Relevant este faptul că 68% din membrii Consiliului Investitorilor Străini spun că forţa de muncă existentă nu este suficient de competitivă, potrivit unui sondaj recent.

343 de români apţi de muncă pleacă din ţară pe zi

La autostrăzi sunt codaşii Europei

În ciuda promisiunilor fără sfârşit ale guvernanţilor, infrastructura rutieră din România este cea mai slab dezvoltată din Europa Centrală şi de Est, cu doar 748 km de autostradă deschişi la începutul lui 2017. Şi la acest capitol Polonia era campiona cu 1.705 km, ea fiind urmată de Croaţia cu 1.305 km ,  Cehia cu 1.250 km şi Ungaria cu 1.191 km. Mai bine ca noi stăteau şi bulgarii cu cei 786 km de autostradă deschişi. Chiar şi Slovenia, la o suprafaţă de 20.273 km pătraţi, de peste zece ori mai mică decât a României, avea 526 km, iar Slovacia la suprafaţa sa de numai 48.845 km pătraţi avea operabili  464 km de autostradă.  

Cota unică începe să fie mare

Avantul cotei unice de 16% este şi el pe cale să se piardă după ce tot mai multe ţări din jurul nostru oferă investitorilor cotei mai mici de impozitare. Bulgaria deja ne-au luat-o înainte la acest capitol adoptând un impozit pe profit de 10%. Cel mai mic impozit pe profit din Uniunea Europeană se regăseşte în Ungaria, acesta fiind de 9%, iar de această mişcare se pregăteşte acum şi Polonia care vrea să adopte aceiaşi cotă. România continuă deocamdată să stea mai bine la acest capitol comparativ cu Cehia (19%), Slovenia (19%), Croaţia (18%), Estonia (20%) şi Slovacia (21%), dar este devensată de Lituania care are o cotă de 15%. Sigur, un nivel mai mare al impozitări ar putea fi compensat cu alte lucruri pe care le-ar oferi statul român, cum ar fi proceduri foarte simple pentru plata acestor impozite, potrivit analistului economic Aurelian Dochia.

În primele trei luni ale acestui an au fost 120 de modificări ale Codului Fiscal. Aproape în fiecare ședință de Guvern s-a operat o modificare.

Creşterea economică destul de mare rămâne un avantaj pentru atragerea investitorilor, acest lucru semnalând că avem o piaţă dinamică, cu potenţial de creştere. Ca dezavantaje, pe primul lor este lipsa infrastucturii. Mai putem aminti instabilitatea legislativă şi faptul că pe piaţa muncii se găsesc tot mai greu calificările cerute de investitori.

Aurelian Dochia, analist economic