Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Una dintre doamnele muzicii uşoare româneşti, compozitoare, textieră, realizatoare tv, actriţă, Corina Chiriac împlineşte mâine 64 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”
Le mulţumesc tuturor oamenilor care au fost alături de mine
“Lecţia cea mai importantă pe care o avem de experimentat fiecare în viaţa lui este iubirea”
“Înainte de toate, bun găsit tuturor cititorilor Jurnalului Naţional. «La mulţi ani!» celor născuţi pe 26 octombrie şi desigur tuturor nouă! Mâine este ziua când la Tesaloniki, în Grecia, se sărbătoreşte Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Isvorâtorul de Mir… apoi tot mâine, încep să se formeze cozile de credincioşi care aşteaptă cuminţi pe dealul Patriarhiei să sărute Sfintele Moaşte ale Sfântului Dumitru Basarabov, protectorul Bucureştilor.
De la o vreme, în preajma zilei mele de naştere devin nostalgică. Îmi amintesc de mama, pianistă şi profesoară universitară, Elisabeta Chiriac, pe care în fiecare an o puneam să-mi repovestească ziua când m-a adus pe lume. «Era o zi frumoasă de toamnă, începea dânsa luminându-se într-un zâmbet… (de mama!) şi iată că pe la ora 11 durerile s-au înteţit. După mărimea şi forma pântecului, doctorii se aşteptau să nasc un băiat. Taică-tu, fericit, caută prenume de băieţi care să se potrivească cu Chiriac pentru viitoarea lui carieră de artist. Totuşi, cu multă trudă, pe la 11 şi jumate, am născut o fată de 4 kilograme 500! «Cum eram eu mică?», întrebam de fiecare dată. «Erai cuminte dar rea de foame şi nu suportai să fii înfăşată şi legată, cum era prin anii ’50. Ţie trebuia să-ţi las măcar mâinile libere şi în timp ce-ţi dădeam aceleaşi mere rase amestecate cu biscuiţi raşi, că eu nu mai aveam lapte, dădeai din mâini până când adormeai.»
Doamne, când au trecut 64 de ani de atunci? Şi unde sunt toţi aceia care m-au ajutat să ajung aici dacă nu în inima mea? Compozitorul şi profesorul universitar Mircea Chiriac, tatăl meu, principesa Rodica Şutzu, pianistă şi compozitoare, prima mea profesoară de pian, George Manoliu, primul meu profesor de vioară, doamna Ileana Berlogea, minunata noastră profesoară de istoria teatrului universal de la facultatea de teatru, maeştrii Mihai Mereuţă şi Constantin Moruzan, profeşorii noştri de teatru, regizorul Sorin Grigorescu, formatorul emisiunii concurs «Steaua fără nume», excepţionalul om de televiziune Tudor Vornicu, căruia-i datorez 15 ani de apariţii în cele mai frumoase emisiuni TVR, Nini şi Liana Pascalini, familia care mi-a fost cel mai aproape în timpul şederii mele în Los Angeles, sau compozitorul Vasile Veselovski, autorul Străzii Speranţei?! Sper că sunt toţi în cer şi veghează asupra mea, prin rugăciunile Sfinţiei Sale arhimandritul Arsenie Papacioc, supranumit duhovnicul de la Techirghiol, marele meu duhovnic şi mentor, poate cea mai importantă persoană din viaţa mea căruia nu am cuvinte să-i mulţumesc pentru tot ce reprezintă sfinţia sa.
Astăzi şi veşnic, le mulţumesc tuturor oamenilor de bine care au fost alături de mine cu gânduri bune. Încerc să-i iert pe cei care au greşit faţă de mine aşa cum mă rog de iertare la cei faţă de care am greşit eu, căci lecţia cea mai importantă pe care o avem de experimentat fiecare în viaţa lui este iubirea. Pe ea o căutăm, faţă de ea greşim şi tot pe ea trebuie să o merităm la marea judecată de apoi. Căci veşnicia există, prieteni! Există Dumnezeu şi există iubire divină! Iată de ce, să ne urăm cu adevărat «La mulţi ani!»“
