Conf dr Horaţiu Moldovan împlineşte astăzi 50 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”
“Am satisfacţia de a fi salvat viaţa unora dintre cei ce mi-au făcut onoarea de a-mi fi încredinţat inima lor”
“Astăzi ating vârsta de 50 de ani - cifră rotundă şi plină - prilej de privire retrospectivă, de bilanţ şi totodată de multiple proiecte. În primul rând trebuie să mulţumesc lui Dumnezeu că am ajuns aici. Soarta mi-a fost favorabilă şi, deşi capricioasă ca orice femeie, a vrut totuşi să mă lase să fac ce mi-am dorit cel mai mult. Să practic una din cele mai nobile profesii - medicina- şi în cadrul ei poate cea mai frumoasă specialitate - chirurgia cardiovasculară.
Drumul a fost greu, chiar foarte greu, dar deosebit de interesant, fiecare zi, fiecare pacient, fiecare operaţie fiind o provocare, o experienţă şi o trăire inedită. Dar am satisfacţia de a fi putut să contribui la alienarea suferinţei multora şi chiar de a fi salvat viaţa unora dintre cei ce mi-au făcut onoarea de a-mi fi încredinţat inima lor. Ca şi în ceilalţi ani am un gând de regret faţă de cei pe care Dumnezeu nu m-a ajutat să îi pot ajuta la rândul meu...
Drumul deja parcurs este mai lung decât cel pe care îl mai am de parcurs. Parcă viteza se accelerează permanent, dar totuşi am multe planuri ce ţin de cariera mea, de activitatea mea, în special ştiinţifică, ca şi de familia mea. Sunt recunoscător părinţilor mei care mi-au îndrumat paşii pe acest drum, dar şi soţiei mele, Angelica şi fiicei noastre de 10 ani, Laura-Letiţia care îmi fac viaţa aşa de frumoasă şi care au atâta răbdare în a mă aştepta în fiecare zi până la ore de multe ori târzii.
Dacă este să mă refer la capacitatea de a retrăi clipele cele mai frumoase, nu ştiu să aleg. Toate au fost frumoase şi sper că toate cele ce vor veni, câte vor fi, să fie măcar la fel!
Dacă România ar fi pacientul meu, ar fi greu să îi pun un diagnostic. Pare grav bolnavă, din păcate. Cred că are nevoie de un tratament radical, o operaţie pe cord deschis, dar sunt sigur că dacă se găseşte chirurgul talentat, onest şi hotărât, România are tot potenţialul de a se vindeca şi de a merge mai departe spre un orizont luminos şi prosper.
La începutul celui de-al 51-lea an de viaţă îmi doresc, în afară de sănătate, să pot lucra în continuare, mai bine şi mai mult, să dau un nou contur carierei mele şi să mă bucur de familia mea.”