"Încă mai sper, deşi cei care tropăie pe destinele noastre vor să scoată din vocabularul curent cuvântul speranţă..."
Întreaga mea existenţă gravitează în jurul Irinei, fiica mea
Cunoscutul comentator sportiv şi fondator al celui mai longeviv grup umoristic din România, Vouă, Adrian Fetecău împlineşte astăzi 55 de ani. Îi urăm "La mulţi ani!"
"Când am mai fost invitat în acest «spaţiu» m-am tot «văicărit», semn de bătrâneţe, desigur... Astăzi, când «întineresc» cu încă un an, chiar dacă toate continuă să se prăbuşească în jurul nostru, o să vorbesc numai de proiecte! Încă mai sper, deşi cei care tropăie pe destinele noastre vor să scoată din vocabularul curent cuvântul speranţă...
Primul proiect, deja, devenit certitudine este cartea «Jimmy Bătăuşul», apărută la Editura Zip, pe care o lansez astăzi la Casa Universitarilor, într-un cerc de prieteni. Este cadoul pe care am dorit să mi-l ofer la împlinirea vârstei de 55 de ani. După zece ani, iată, m-am învrednicit să duc la bun sfârşit a cincea carte, în care veţi găsi, printre altele, povestea fabuloasă a vieţii unui român, Valeri Trâmbiţaş, născut la Bucureşti şi emigrat în SUA la începutul secolului trecut, care a avut o carieră extraordinară între cele două războaie, cu şapte meciuri în legendara sală, Madison Square Garden, şi cu o întâlnire pentru titlul mondial cu celebrul greu american Jack Dempsey. Visez la o ecranizare a vieţii acestui teribil boxer, supranumit Fighting Jimmy, scenariul scris de talentatul scriitor ieşean Gabriel Andronache fiind aproape gata. Bineînţeles, dacă vom avea loc de cei care fac filme în aceşti ani doar pentru festivaluri, considerând publicul nostru incapabil să se ridice la «înălţimea» producţiilor lor. Dacă ar toca banii proprii n-aş avea ce comenta, dar, atât timp cât realizează cu fonduri publice elucubraţiile cu care-i uimesc pe străini, am tot dreptul să-mi dau cu părerea... Sunt convins că o ecranizare despre Trâmbiţaş ar avea mare succes atât la noi, cât şi peste Ocean, acolo unde a scris pagini memorabile în istoria nobilei arte, pentru că viaţa sa, sigur, bate filmul!
Mai sper că, până în Sărbători, Compania Teatrală VOUĂ să se laude cu a treia premieră în doi ani. E vorba despre comedia «Învăţăturile lui Zaharia Trahanache către fiul său Zăhărel». Despre ce-i vorba? În vară am conceput un proiect cu doi dintre scenariştii cu care colaborez de mulţi ani, Dănuţ Ungureanu şi Adrian Georgescu, după care Marilena Dumitrescu, pe care o consider cel mai bun autor de teatru postdecembrist, a scris o piesă superbă, păstrând cu sfinţenie spiritul lui Nenea Iancu, în care se regăsesc, după zece ani, într-o succesiune de situaţii surprinzătoare, personajele dintr-o «Scrisoare pierdută». Repet intens cu prietenii mei din grup, sub bagheta regizorului Mihai Lungeanu, şi sperăm să vă surprindem cu un spectacol mai greu de uitat din noianul de manifestări care au avut loc în acest «An Caragiale»...
Nu demult am «inaugurat» noul nostru site, www.voua.ro, unde puteţi vedea şi noile producţii tv. Tot acolo veţi putea citi în anul care urmează revista săptămânală online de umor Moftul Dărâmăţean, despre viaţa «roz» a locuitorilor ţării în care trăim cu toţii, Republica Dărâmată...
Însă cel mai drag «proiect» al meu, dar şi al soţiei (!) este tot ce este legat de fetiţa mea, Irina, care la 16 ani are, deja, peste 11 de tenis de performanţă. Anul acesta, pentru a acumula puncte în clasamentul mondial al junioarelor, am fost cu ea pe la turnee din toată lumea, din Maroc până în Kazahstan. Când a luat premiul I după clasa a IX-a am fost în al noulea cer, când s-a accidentat grav la genunchi în septembrie am fost şi eu în genunchi, pentru că, de când o am, întreaga mea existenţă gravitează în jurul său. V-o «prezint» într-o poză din această vară. Irina este cea care-mi menţine speranţele, deşi unii se străduiesc să mi le joace în picioare..."