Sfântul Antipa de la Calapodeşti

“Făclie purtătoare de lumină te avem pe tine, Părinte Antipa, că luminezi toată Biserica Ortodoxă, de la o margine la alta, izvorând buna mireasmă şi revărsând tămăduiri celor ce cinstesc cu dragoste şi se închină sfintelor tale moaşte. Pentru aceasta, Lui Dumnezeu, Cel în Treime lăudat, îi cântăm împreună cu tine: Aliluia!”
Condacul 11 din Acatistul Sfântului Antipa de la Calapodeşti

Creştin ortodocşii îl prăznuiesc mâine pe Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodeşti. Pe numele de mirean Alexandru, Sfântul Antipa s-a născut în anul 1816 în satul Calapodeşti, din judeţul Bacău, în familia drepcredincioşilor Gheorghe şi Ecaterina Luchian. Tatăl său era diacon iar mama a ales, peste ani, viaţa călugărească, primind numele Elisabeta. În copilărie, Alexandru îi uimea pe toţi luând în mânuţe şerpi veninoşi care, spre mirarea tuturor, nu-i făceau nici un rău. Pe la 20 de ani, mânat de gândul călugăriei a încercat să intre în obştea de la Neamţ, dar nu a fost primit. De aici a fost îndrumat spre Mănăstirea Brazi, unde a stat doi ani ca pelerin, dormind în fân, în priveghere şi post aspru. Aici a deprins rugăciunea minţii, de la ieroschimonahul Ghedeon, care l-a sfătuit să meargă la Muntele Athos. A cerut binecuvântarea stareţului Dimitrie care l-a tuns anticipat în călugărie, dându-i numele Antipa. La Sfântul Munte a fost primit în chilia moldovenilor Nifon şi Nectarie, renumiţi isihaşti ai acelor vremuri, vieţuind în rugăciune şi ascultare. Aceştia l-au îndrumat spre Mănăstirea Esfigmenu, una dintre cele mai vechi mănăstiri ale Sfantului Munte. După patru ani, cei doi isihaşti moldoveni Nifon şi Nectarie l-au chemat la o lucrare aleasă. Doreau să pună bazele schitului românesc Prodromu, ce se zidea atunci prin grija şi osârdia lor, însă Cuviosul Antipa i-a rugat să-l lase mai întâi să meargă în pustie pentru a se linişti. Nu i s-a dat nimic din cele necesare vieţii pământeşti, aşa că s-a aşezat într-o chilie pe jumătate distrusă pe care a găsit-o. Aici, într-un ungher, a aflat o mică icoană a Maicii Domnului, afumată. A dus-o la renumitul zugrav Paisie şi l-a rugat să o cureţe iar după puţină vreme i-a fost înapoiată complet nouă, acesta încredinţându-l că a devenit aşa în mod miraculos, după o simplă curăţare. Era icoana făcătoare de minuni care a vindecat mulţi bolnavi, de care Sfântul nu s-a despărţit întreaga viaţă. 

După aproape 20 de ani de la sosirea la Sfântul Munte Athos, Cuviosul Antipa a acceptat să intre în obştea ce se înfiripa la Prodromu, devenind, la cererea egumenilor, diacon, apoi preot. A acceptat să meargă în Moldova pentru a colecta ajutoarele ce se adunau la metocul Bucium de la Iaşi, pentru finalizarea mănăstirii Prodromu. De aici a plecat spre ţinuturile Rusiei, colectând ajutoare. A poposit la Lavra Pecerska apoi a pornit spre nord iar anul 1865 l-a găsit la Mănăstirea Valaam. Văzând buna rânduială de aici a trimis ajutoarele la Sfântul Munte şi a rămas la Varlaam vreme de 17 ani cât a mai trăit. Numele şi faptele sale minunate s-au răspândit cu repeziciune în nordul Rusiei, iar mulţimi de credincioşi poposeau la Mănăstirea Varlaam, pentru a putea vorbi cu părintele Antipa care avea multe calităţi duhovniceşti, având şi darul profeţiei şi al vederii cu duhul.

Cuviosul Antipa a aflat că i se apropie trecerea la Domnul atunci când, în vremea rugăciunii, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului s-a ridicat cu zgomot în aer şi s-a aşezat pe piept. În timp ce ucenicul său îi citea Acatistul Maicii Domnului, Sfântul a trecut la Domnul la vârsta de 66 de ani, la 10 ianuarie 1882, fiind înmormântat în gropniţa Mănăstirii Varlaam.

Un ucenic de-al său, ieromonahul Pimen, a scris în 1883 “Viaţa vrednică de pomenire a ieroschimonahului Antipa”, iar în 1906 călugării ruşi de la Mănăstirea Sfântul Pantelimon sau Rusicon, din Sfântul Munte Athos, care-l cunoscuseră, l-au trecut în Minei (Sinaxar), în rândurile sfinţilor. De altfel, Sfântul Antipa de la Calapodeşti este singurul călugar athonit român care a fost trecut în rândul sfinţilor printr-o canonizare spontană, venită îndată după trecerea sa la cele veşnice.

Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat pe Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodeşti în anul 1992. ÎPS Vladimir Cântărean al Chişinăului a dăruit în 2001 PF Teoctist o icoană cu o părticică din moaştele Sfântului, pe care a ÎPS Vladimir a intenţionat să o dăruiască mănăstirii înfiinţate la Calapodeşti, însă, din pronie divină, delegaţia nu a putut urca dealul spre sfântul aşezământ. Icoana a fost dată în dar în 2002 de PF Teoctist Mănăstirii Christiana din Capitală, unde se amenaja aşezământul social. Sfântul le ajută tuturor celor care se roagă aici cu credinţă, fiind vindecător al bolilor care nu şi-au găsit leac.