Sfinţii Trei Ierarhi

Creştin ortodocşii îi prăznuiesc la 30 ianuarie pe trei mari ierarhi ai bisericii creştine: Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur. Sărbătoarea a fost inclusă în calendar pentru a se pune punct disputei existente între comunităţile creştine pe tema: care este cel mai mare teolog dintre cei trei arhierei? În timpul anului bisericesc, cei trei Sfinţi Părinţi au mai multe zile de prăznuire: Sf. Ioan Gură de Aur este pomenit şi la 13 noiembrie apoi la 27 ianuarie, când sfintele sale moaşte au fost duse în cetatea Constantinopolului, în timp ce Grigorie (Teologul) este prăznuit la 25 ianuarie, iar Vasile cel Mare –  la 1 ianuarie. “Pricina acestui praznic a fost următoarea: în zilele împăratului Alexie Comnen, care a luat sceptrul împărăţiei în anul 1081, după împăratul Botaniat, s-a iscat neînţelegere între oamenii cei mai de cinste şi mai îmbunătăţiţi. Unii cinsteau mai mult pe Vasile cel Mare, zicând că este înalt la cuvânt. (…) alţii înălţau pe acest dumnezeiesc Ioan Gură de Aur, zicând că este mai omenească învăţătura lui şi că îndreaptă pe toţi, şi-i înduplecă spre pocăinţă prin dulceaţa graiului său. (…) Alţii înclinau spre dumnezeiescul Grigorie, că adică el ar fi întrecut pe toţi, (…) prin înălţimea, frumuseţea şi cuviinţa cuvântărilor şi scrierilor lui. (…)” după cum se arată în volumul “Vieţile sfinţilor de peste tot anul”. Din pricina acestei neînţelegeri, se ajunsese ca lumea să se divizeze: unii se numeau ioanieni, alţii vasilieni şi alţii grigorieni. Controversa s-a încheiat după ce arhiereului Ioan, care păstorea cetatea Evhaitenilor, i s-au arătat cei trei ierarhi, întâi pe rând apoi laolaltă, îndemnându-l să pună capăt acestor neînţelegeri. “Atunci, sfinţii grăiră într-un glas către dânsul: noi, precum vezi, la Dumnezeu una suntem şi nici o împotrivire sau vrajbă nu este între noi. Ci fiecare la timpul său, îndemnaţi fiind de Duhul Sfânt, am scris învăţături pentru mântuirea oamenilor. Cum ne-a insuflat Duhul Sfânt, aşa am învăţat. Nu este între noi, unul întâi şi altul al doilea şi, de vei chema pe unul, vin şi ceilalţi doi. Drept aceea, scoală-te de porunceşte celor ce se pricesc să nu se mai certe pentru noi. Că nevoinţa noastră a fost aceasta, şi cât am fost vii şi după ce am răposat, ca să împăcăm şi să aducem lumea la unire. Împreunează-ne într-o singură zi şi ne prăznuieşte cu bună-cuviinţă”, astfel i-au grăit arhiereului Ioan Evhaitul, după cum se arată în Sinaxar.

Un portret al celor trei mari Ierarhi ai Lui Hristos îl aflăm din volumul “Vieţile sfinţilor de peste tot anul”: “Dumnezeiescul Ioan Gură de Aur era foarte mărunt şi foarte subţire, cu capul mare, ridicat deasupra umerilor, nasul lung, nările late, faţa foarte galbenă, amestecată cu alb, locaşurile ochilor adâncite, dar ochii mari, care îi făceau căutătura veselă şi faţa strălucită, deşi din firea lui părea mâhnit; fruntea mare, fără par, cu multe încreţituri, urechile mari, barba mică şi rară, împodobită cu păr puţin şi cărunt, fălcile trase înăuntru din pricina postului desăvârşit. (...) A întrecut cu graiul pe toţi filosofii elinilor, mai ales cu privire la adâncimea gândurilor şi la dulceaţa şi înflorirea graiului.(...).

Vasile cel Mare era înalt şi drept la stat, uscăţiv şi slab, negru la faţă, cu nasul plecat, sprâncenele arcuite, cu fruntea cam posomorâtă, asemenea omului gânditor şi îngrijorat, cu obrazul lunguieţ şi cam încreţit, cu tâmplele adâncite, cam păros la trup, cu barba destul de lungă, căruntă pe jumătate. Acesta a întrecut cu scrierile sale nu numai pe înţelepţii din zilele lui, ci şi pe cei vechi. (...)

Sfântul Grigorie cuvântătorul de Dumnezeu era om de mijloc la statul trupului, cu faţa palidă dar veselă, cu nasul lat, cu sprâncenele drepte, căutătura blândă şi veselă; la un ochi era mai mâhnit din pricina unui semn de lovitură, la pleoapa de sus; barba nu o avea prea lungă, dar era destul de deasă şi tocmită, iar pe margine gălbuie. Era pleşuv şi alb la păr.

Se cuvine să spunem despre dânsul că dacă ar fi trebuit să se facă vreo icoană sau vreo statuie înfrumuseţată cu toate virtuţile, apoi aceasta ar fi trebuit să înfăţişeze pe sfântul Grigorie, căci el întrecuse cu strălucirile vieţuirii sale pe toţi cei iscusiţi în faptă. A ajuns la atâta înălţime de teologie, că biruia pe toţi prin înţelepciunea cuvântărilor şi a învăţăturilor sale.”

Cei trei Sfinţi Părinţi au fost luminători ai creştinătăţii, mari dascăli ai lumii care ne-au lăsat importante scrieri, îmbogăţind sfintele slujbe. Sfântul Vasile cel Mare şi Sfântul Ioan Gură de Aur au alcătuit Liturghiile ritului bizantin (acestora alăturându-se Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, atribuită Sfântului Grigorie Dialogul), dar şi alte importante cuvinte de învăţătură. Sfântul Grigorie de Nazianz – Teologul ­ este autorul mai multor lucrări însemnate, însă vestite sunt cele cinci cuvântări teologice, în care lămureşte taina adâncă a Sfintei Treimi.