Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
2011 se apropie de final. Traversam ultima luna, decembrie si, ca de obicei, eu fac bilanturi. Si ma uit in jur, la teritoriul asta geografic numit Romania si la populatia care il locuieste. Si imi dau seama ca in 2011 s-au adancit discrepantele dintre exceptiile bune si regulile rele. Intre minoritatile pozitive si majoritatea negativa. Si in general, discrepantele dintre Romania ca tara si romani ca popor s-au marit in detrimentul tarii. Ruptura asta ne defineste patria – si este exact precum relatia dintre sotul alcoolic, fudul si grobian si sotia lui frumoasa, abuzata, care tace, rabda si face copii. Iar 'iubirea' pe care i-o declara el, gelos si posesiv, este precum 'patriotismul' romanilor 'adevarati'.
Nu am auzit niciodata dupa 1989, de la vreun om politic sau alt lider la moda cuvinte mai frumoase despre o anumita Romanie decat cele spuse de Printul Charles al Marii Britanii in finalul filmului – de acum celebru, cel putin in mediul online – 'Wild Carpathia', facut de englezul Charlie Ottley pentru Travel Channel. Mai mult chiar, printul Charles a gasit in Romania ceva magic care a disparut demult din Marea Britanie. Ceva ce majoritatea romanilor nu mai vad demult, desi traiesc aici. Si nu este vorba doar despre frumusetea unor peisaje, ci despre un anumit spirit si o anume mentalitate – o vibratie pura intre om si natura, care la noi inca mai pulseaza in anumite locuri din tara. Si cand intelegi cu adevarat asta, te apuca rusinea cand vezi cum s-au risipit sume imense de bani pe un brand turistic al carui logo este un clipart cu o frunza verde, plagiat.
Da, exista exceptii minunate in Romania, numai ca ele fiinteaza izolat parca, intr-un glob de sticla, fara sa poata influenta mediul inconjurator. Cu fiecare exceptie noua, pozitiva, dezastrul se adanceste parca si mai mult in partea cealalta.
Vehementa si militantismul agresiv al 'iubitorilor de caini maidanezi' intrece, stupefiant, in forta si decibeli, orice alt efort destinat vreunei alte cauze: copiii abandonati (acasa, in maternitati sau centre de plasament), copiii supradotati, protejarea naturii, a monumentelor istorice si arhitectonice, lupta impotriva coruptiei etc.
Dincolo de faptul ca, asa cum explica istoricul Neagu Djuvara, 1 decembrie este in mod fals, istoriceste, declarata ziua nationala (ar trebui sa fie 10 mai, ziua declararii independentei Romaniei) – alegem sa facem parada cu arme si soldati. Aceasta obsesie a exprimarii puterii, expunerii fortei si militarismului. De ce parada militara de 1 decembrie? Ce legatura are eroismul – daca si despre evocarea unor eroi este vorba – cu militarismul? De ce nu un festival civil in luna mai pe 10, cu tot ce a creat mai bun si mai frumos Romania in anul care s-a scurs?
Il tot evocam pe Cargiale, uitand discret sa mentionam ca el a ales in 1904 sa se autoexileze in Germania, la Berlin, profund dezamagit si scarbit de ceea ce se intampla in tara. Ca sa intelegem, este suficient sa citim cartea lui Zeletin, 'Din Tara Magarilor', ce pare scrisa azi, desi a fost publicata in 1916!
Astfel, desi aparent stupefianta, este absolut fireasca – si nu lipsita de umor – in aceasta continuitate istorica, initiativa lui Adrian Nastase de a-l invita pe Adrian Severin sa participe pe 25 noiembrie la conferinta cu tema 'exceptionalismul coruptiei romanesti'!
