Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Armata de jurnalaci înrolată sub comanda căprarului șef de la FRF decontează febril privilegiul noii legitimări sivistice. Numai că evenimentele care dau de lucru pifanilor propagandei ferefiste au un farmec pe care doar dezinvoltura prostiei îl poate crea. Fiindcă acțiunile prin care Răzburleanu încearcă să obțină certificat de bună purtare, ca nou președinte al FRF, nu demonstrează decât o neghiobie definitorie. Iar trâmbițarea acestei neghiobii îl legitimează negativ atât pe făptaș, cât și pe trebălăii care încearcă să demonstreze că rahatul duhnește a parfum de tei.
Deșteptarea de Bacău reprezintă, simbolic, un îndemn care pare mult prea pretențios pentru președintele FRF. Dacă el ar fi înțeles cuviincios avantajele întâlnirii de tinerețe cu domnul Constantin Anghelache, ar fi putut activa la fel de cuviincios sentimentul recunoștinței. Dar, nu. Absolventul meritoriu al parvenirii a făcut din întâlnirea cu fostul său antrenor un spectacol de toată jena. Un spectacol conceput astfel doar pentru ca Răzburleanu să dijmuiască în beneficiu propriu parte bună din distincția acordată venerabilului antrenor. Discursul împricinatului l-a dat de gol. Zicea el că, acordarea distincției, a dorit să creeze o ”punte între un trecut măreț, precum al dumneavoastră, și un viitor mai bun, mai blând”. Adică, al meu.
Viitorul mai bun și mai blând nu reprezintă decât o mostră exemplară a portofoliului lozincard activat de Zburleanu. Portofoliu completat exemplar prin vizita de lucru (urâtă amintire!) pe care tovarășul președinte a întreprins-o la Mogoșoaia unde, chipurile, ar fi dorit să asiste la meciurile unor echipe de juniori. Dar din nou președintele FRF a vorbit despre scopul vizitei cu rața-n gură. Fiindcă atunci când ai o treabă, presuspus serioasă, nu iei după tine o armată de ghilabadiști numai bună să-ți lăutărească isprava. În rest, despre vizita de lucru, citiți-i scrierea lui Răzvan Ioan Boanchiș.
Doar țara nu este capabilă să cuprindă imensa măreție burleană. Omul a luat și drumul străinătății. S-a dus la Roma, loc numai bun să mai facă niște fotografii care să-l legitimeze ca personaj al fotbalului. Fiindcă la Roma se află Ștefan Radu, român cu statut meritoriu. Român care putea aduce în pozele cu Burleanu și alte personaje ale fotbalului cu statut cert. Fotografii, așadar, și atât. Căci găselnița cu munca de convingere e prea de vacă pentru a-i acorda credit. Un asemenea demers nu putea aparține decât selecționerului.
Burleanu s-a dus la Mogoșoaia fiindcă avea unde să se ducă. Din același motiv poate merge el și la Casa Fotbalului, și la Buftea, și pe la sediul CCA. Nu lipsesc nici fondurile pentru deplasări în străinătate. Mircea Sandu a lăsat un caș de vreo șase milioane de euro și prin conturile FRF. Numai că banii nu se fac din vorbe goale și din lăutărie propagandistică. La treabă, nene.
