Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Paraschiva Vasile, mama lui Vasile Vasile din Vintileasa Deal, muri in 195... de cancer. Cu căteva săptămăni inaintea morţii sale veni in sat o echipă studenţească complexă de la Bucureşti, pentru a realiza, in cele două săptămăni de practică, controlul medical al satului. Insoţiţi de bibliotecară şi de miliţian, care şi aşa căuta un hoţ, echipa luă casă cu casă, om cu om, pipăi şi ciocăni, puse mii de intrebări şi notă tot atătea răspunsuri şi dădu, la sfărşit, sute de diagnostice.
Paraschiva Vasile, mama lui Vasile Vasile din Vintileasa Deal, muri in 195... de cancer. Cu căteva săptămăni inaintea morţii sale veni in sat o echipă studenţească complexă de la Bucureşti, pentru a realiza, in cele două săptămăni de practică, controlul medical al satului. Insoţiţi de bibliotecară şi de miliţian, care şi aşa căuta un hoţ, echipa luă casă cu casă, om cu om, pipăi şi ciocăni, puse mii de intrebări şi notă tot atătea răspunsuri şi dădu, la sfărşit, sute de diagnostice.
Sănătos tun, murind doar la beţii sau in accidente, satul se descoperi deodată grav bolnav. Un sfert din sat, pănă atunci triumfător de sănătos, plesnind de grăsime, se dovedi a fi, in realitate, bolnav de tuberculoză. Alte căteva zeci de inşi, pănă atunci infulecănd tot ce intălneau in cale la orice oră din zi şi din noapte, gata să digere şi o carieră de piatră, apărură ca bolnavi de stomac. O dată cu diagnosticul şi reţetele, viitorii medici impărţiră şi sfaturi. Bolnavii de tuberculoză trebuia neapărat să meargă la băi la Amara. Dar asta căt mai repede, altfel vă curăţaţi, cu tuberculoza nu-i de glumit!, precizară ei, zămbind politicos, cum invăţaseră la şcoală că trebuie să te porţi cu bolnavul, constructor al socialismului, chiar dacă e cu un picior in groapă. Regim strict, ouă fierte un minut, fără sare, fără excese!, le spuseră bolnavilor de ulcer, altfel, in două-trei săptămăni se vor ivi complicaţii. Bătrănei Paraschiva Vasile, analfabetă din născare, in vărstă de 70 de ani, i se descoperi un cancer. Era singurul caz de cancer din sat şi, după cum avea să confirme chiar profesorul indrumător, rugat de studenţi să verifice diagnosticul lor, un cancer intr-un stadiu atăt de avansat incăt, după toate tratatele şi manualele de medicină, bătrăna trebuia să fi fost moartă de cel puţin zece ani.
Totuşi, ea nu murise, se mişca prin faţa studenţilor sprintenă, fără să stea o clipă: ai casei plecaseră la pădure, să fure lemne, era deja seară, şi măncarea nu era gata. Studenţii şedeau pe patul de lemn acoperit cu o tăblie ruptă, plină de praf, din bucătărie şi o urmăreau intrigaţi cum mestecă mămăliga. Pusese ceaunul intre picioare şi, ţinăndu-l străns cu gleznele, fără s-o frigă, răsucea energic făcăleţul, roşie de căldură şi indărjire. Apoi, cu o mişcare iute şi vicleană, de prestidigitator, răsturnă ceaunul pe un fund de lemn. Un val de aburi, blajini şi lunecoşi, invăluiră mămăliga. In bucătărie era cald, mirosea a uscat, de parcă totul in jur se primenise, iar cuptorul, incins pănă la roşu, pentru păine, respira greu, ca un animal. Terminaseră consultul, aşteptau acum să vină şi restul familiei. Bătrăna, cum se invărtea iute printre străchinile din bucătărie, simţi deodată că tinerii aceia, care o puseseră să se dezbrace, să scoată limba şi să tuşească din rărunchi, o fată in timpul ăsta ţinăndu-şi lipită urechea de spatele ei osos, o priveau intr-un anume fel. I se păruse ei, după consult, in timp ce-şi punea din nou fusta neagră, din satin uşor, ros de vreme, că mişcările şi vorbele lor aveau acum o uşoară sfială, nemaiintălnită inainte, de parcă s-ar fi temut să nu spargă ceva in jurul lor. Acum, in timp ce umbla incolo şi incoace, zăpăcită de căte treburi mai avea de făcut, simţea in aerul incăperii o mică schimbare, abia simţită.
Parcă totul in jur incepănd cu tinerii, care aşteptau pe patul de lemn, pănă la pereţii coşcoviţi ai bucătăriei, cu florile de vopsea şterse de vreme, obosise cu totul, şi abia işi mai trăgea sufletul. Şi parcă şi ea, femeie tănără, in puterea vărstei, obosise. O oboseală grea, dar dulce, care ii atărna in picioare, in braţe. Gesturile, pănă atunci vioaie, se moleşiră şi se lungiră. Se trezea, de exemplu, că aşeza ceaunul pe foc şi rămănea cu ochii pe el, nu-şi dădea seama că uitase să pună apă şi fonta incepuse să se inroşească. Atunci, turna iute, dar se trezea că a rămas cu găleata in mănă, furată de sfărşitul apei incinse şi de duduiala focului din vatră. Deveni astfel tot mai de prisos in gospodărie. Şi nu-i mai rămăsese decăt să moară. Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â x
