Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Comisia Europeană a propus pentru prima dată o legislație pentru combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice pe 8 martie 2022 și, după circa doi ani de negocieri intense, în februarie 2024, statele membre ale UE şi Parlamentul European au ajuns la un acord asupra actului legislativ.
Textul final al Directivei 1.385/2024 a fost publicat vineri, 24 mai, în Jurnalul Oficial al UE, iar noile reguli urmează să intre în vigoare la 20 de zile de la publicare, mai exact pe 13 iunie 2024.
Cele 27 de state membre au la dispoziție trei ani pentru a implementa noile reguli. „Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 14 iunie 2027”, conform Directivei UE.
„Măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt concepute cu scopul de a răspunde nevoilor specifice ale femeilor și ale fetelor, având în vedere că, astfel cum o confirmă datele și studiile, acestea sunt afectate în mod disproporționat de formele de violență reglementate de prezenta directivă, și anume de violența împotriva femeilor și de violența domestică”, se arată în textul Directivei, precizându-se, însă, că și alte persoane pot fi victime ale acestor forme de violență și trebuie să beneficieze de aceleași măsuri pentru victime prevăzute în acest document.
„Dispozițiile prezentei directive care se referă la drepturile victimelor ar trebui să se aplice tuturor victimelor comportamentelor infracționale care constituie violență împotriva femeilor sau violență domestică, astfel cum sunt incriminate în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern. Aceasta include infracțiunile definite în prezenta directivă, și anume mutilarea genitală feminină, căsătoria forțată, partajarea neconsensuală de materiale cu caracter intim sau manipulate, urmărirea cibernetică în scopul hărțuirii, hărțuirea pe internet, flashingul cibernetic și incitarea cibernetică la violență sau ură, precum și comportamentele infracționale care intră sub incidența altor acte juridice ale Uniunii”, se precizează în document.
Interzicerea căsătoriilor forțate și a mutilării genitale feminine
Una din noile norme europene cu care autoritățile din România vor avea de furcă face referire la o „tradiție” bine împământenită în țara noastră și anume: nunțile între copii, în comunitățile de romi.
Conform Directivei UE, statele membre vor trebui să se asigure „că următoarele fapte comise cu intenție sunt pedepsite ca infracțiuni:
-
forțarea unui adult sau a unui copil să se căsătorească;
-
ademenirea unui adult sau a unui copil pe teritoriul unui alt stat decât cel în care își are reședința, cu scopul de a forța adultul sau copilul în cauză să se căsătorească”.
Căsătoria forțată „este o formă de violență care implică încălcări grave ale drepturilor fundamentale și, în special, ale drepturilor femeilor și ale fetelor la integritate fizică, libertate, autonomie, sănătate fizică și mintală, sănătate sexuală și reproductivă, educație și viață privată”, iar sărăcia, șomajul, cutumele sau conflictele sunt factori care favorizează acest fenomen.
Potrivit autorilor, violența fizică și sexuală și amenințările cu violența sunt utilizate frecvent ca forme de constrângere pentru a forța o femeie sau o fată să se căsătorească, iar de multe ori căsătoriile forțate sunt însoțite de forme de exploatare și violență fizică și psihologică, cum ar fi exploatarea sexuală.
Mai mult, cele 27 de state membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a prevedea un termen de prescripție a infracțiunii care să permită investigarea, urmărirea penală, judecarea și pronunțarea unei hotărâri judecătorești în cazul căsătoriilor forțate: „Având în vedere că victimele căsătoriilor forțate sunt adesea minori, termenele de prescripție ar trebui să continue un timp suficient și proporțional cu gravitatea infracțiunii în cauză, pentru a permite inițierea eficientă a procedurilor după ce victima ajunge la vârsta de 18 ani”.
În cazul acestor infracțiuni, pedeapsa va fi de închisoare de până la trei ani.
De asemenea, statele UE trebuie să se asigure că orice tip de mutilare genitală a femeilor, comisă cu intenție, și chiar constrângerea sau determinarea unei femei sau a unei fete să se supună unor astfel de acte sunt pedepsite ca infracțiuni.
Conform noilor reguli UE, cei care comit astfel de fapte riscă să stea după gratii până la cinci ani.
O altă cerință este ca statele membre să ia măsuri de prevenție pentru a sensibiliza publicul cu privire la mutilarea genitală feminină și la căsătoriile forțate, iar amploarea acestor măsuri trebuie să fie proporțională cu numărul de persoane expuse riscului sau afectate de practica respectivă în fiecare stat.
Religia, tradiția sau onoarea nu pot justifica violența
Noile norme prevăd și că toate statele membre trebuie să adopte măsuri prin care să prevină cultivarea stereotipurilor de gen dăunătoare, în scopul eradicării ideii de inferioritate a femeilor sau a rolurilor stereotipe ale femeilor și bărbaților.
„Aici ar putea fi incluse și măsuri care urmăresc să asigure că obiceiurile, cultura, religia, tradiția sau onoarea nu sunt percepute ca justificare sau ca factor ce antrenează un tratament mai permisiv pentru infracțiunile de violență împotriva femeilor sau de violență domestică. Măsurile de prevenție ar trebui să încurajeze bărbații și băieții să acționeze ca modele pozitive de sprijinire a egalității între bărbați și femei, dar ar trebui totodată să vizeze depășirea stereotipurilor prin care bărbații sunt împiedicați să apeleze la ajutor în situații de violență îndreptate împotriva lor. Având în vedere că, începând de la o vârstă foarte fragedă, copiii sunt expuși rolurilor de gen care le modelează percepția de sine și le influențează alegerile educaționale și profesionale, precum și așteptările cu privire la rolurile lor de femei și bărbați pe tot parcursul vieții, este esențial ca stereotipurile de gen să fie abordate începând cu educația și îngrijirea timpurie”, se arată în document.
Distribuirea unor imagini intime, infracțiune
Directiva UE vine, de asemenea, cu reguli specifice pentru infracțiunile online, inclusiv distribuirea sau publicarea de materiale intime (imagini sau înregistrări video) prin intermediul tehnologiilor informației și comunicațiilor.
Astfel, „punerea la dispoziția publicului, prin intermediul tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC), de imagini, înregistrări video sau materiale similare care prezintă activități sexuale explicite sau părți intime ale unei persoane, fără consimțământul persoanei respective” este considerată infracțiune dacă fapta este comisă cu intenție și cauzează prejudicii persoanei din imagini.
Tot infracțiuni vor fi considerate și „producerea, manipularea sau modificarea și, ulterior, punerea la dispoziția publicului, prin intermediul TIC, de imagini, de înregistrări video sau de materiale similare, făcând să pară ca și cum o persoană practică activități sexuale explicite”, dar și amenințarea unei persoane cu publicarea unor astfel de materiale pentru a o constrânge „să practice, să accepte sau să se abțină de la un anumit act”.
Urmărirea cibernetică și hărțuirea pe internet
Plasarea unei alte persoane sub supraveghere, în mod repetat, fără consimțământul respectivei persoane sau fără o autorizație legală, prin intermediul TIC, pentru a urmări sau a monitoriza deplasările și activitățile respectivei persoane, va fi pedepsită ca infracțiune, conform noilor reguli UE.
Tot infracțiuni sunt considerate și amenințările repetate îndreptate împotriva unei persoane, prin intermediul tehnologiilor informației și comunicațiilor, dacă acest comportament determină persoana respectivă să se teamă pentru propria siguranță sau pentru siguranța persoanelor aflate în întreținere, dar și punerea la dispoziția publicului de materiale care conțin date cu caracter personal ale unei persoane, fără consimțământul acesteia, cu scopul de a incita alți oameni să cauzeze vătămări fizice sau daune psihologice grave persoanei respective.
„Violența cibernetică vizează și afectează îndeosebi politicienele, jurnalistele și apărătoarele drepturilor omului. (…) Poate avea drept efect reducerea la tăcere a femeilor și împiedicarea participării acestora la viața socială pe picior de egalitate cu bărbații. Violența cibernetică, de asemenea, afectează în mod disproporționat femeile și fetele în medii educaționale, cum ar fi în școli și universități, cu consecințe grave asupra continuării educației lor și asupra sănătății lor mintale, provoacă excluziune socială, anxietate și incitare la autovătămare și poate conduce, în cazuri extreme, la suicid”, conform documentului.
Atât pentru publicarea de materiale intime, reale sau manipulate, cât și pentru urmărirea cibernetică în scopul hărțuirii, hărțuirea online și incitarea cibernetică la violență sau la ură, statele UE vor trebui să aplice „pedepse cu închisoarea de cel puțin un an”.
O mențiune importantă din noua lege a UE este că victimelor tuturor formelor de violență împotriva femeilor și ale violenței domestice, inclusiv ale violenței sexuale, ale mutilării genitale feminine, ale căsătoriei forțate, ale avortului forțat și sterilizării forțate, ale hărțuirii sexuale și ale diferitelor forme de violență cibernetică „ar trebui să li se ofere servicii specializate de sprijin, indiferent dacă au depus sau nu o plângere oficială”.
Noua Directivă UE nu conține și un element-cheie în ceea ce privește violența împotriva femeii, și anume o definiție comună a violului. Deși mai multe state au solicitat o definiție bazată pe absența consimțământului explicit, aceasta a fost blocată de alte țări UE, printre care: Franța, Germania, Austria și Țările de Jos.
Sprijin specific pentru victimele „discriminării intersecționale”
Conform documentului, violența împotriva femeilor și violența domestică pot fi agravate în cazul în care se intersectează cu discriminarea pe criteriul de sex combinată cu orice alte motive de discriminare (precum: rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea, dizabilitatea, vârsta sau orientarea sexuală), astfel că victimele acestei „discriminări intersecționale” ar trebui să beneficieze de protecție și sprijin specific.
Dintre aceste potențiale victime fac parte femeile cu dizabilități, femeile cu statut de persoană aflată în întreținere, femeile migrante fără acte de identitate, femeile care solicită protecție internațională, femeile care fug din zone de conflict armat, femeile fără adăpost, cu origine rasială sau etnică minoritară, care locuiesc în zonele rurale, femeile care se prostituează, femeile cu venituri mici, femeile aflate în detenție, persoanele gay, bisexuale, transgen și intersexuale, femeile în vârstă sau femeile cu tulburări legate de alcool și consumul de droguri.
„Persoanele afectate de discriminare intersecțională sunt expuse unui risc sporit de a se confrunta cu violență de gen. Statele membre ar trebui să ia în considerare acest nivel sporit de risc atunci când pun în aplicare măsurile prevăzute de prezenta directivă, în special în ceea ce privește evaluarea individuală pentru identificarea nevoilor de protecție ale victimelor, sprijinul specializat acordat victimelor și formarea și informarea profesioniștilor care ar putea intra în contact cu victimele”, se arată în textul Directivei.
