Cutremure, războaie şi alte nimicuri

Se cutremură pământul sub noi şi lângă noi aproape în fiecare noapte. Zdruncinăturile de sub 4 grade nici nu ne mai obosim să le simţim. Vin şi trec, ca-n proverbe, legănându-ne somnul niciodată prea adânc, şi amintindu-ne, niciodată destul de clar, că viaţa e un pic mai neascultătoare decât păpuşile cu care ne jucam în copilărie, ghidându-le după propriile noastre simţiri şi adevăruri. Pe cele de peste 5 grade le simţim din când în când. Pe sărite. Unul da, altul ba. Depinde şi de ora la care se produc, depinde şi de structura clădirii în care ne aflăm, depinde şi de ochii în care ne oglindim, la momentul seismului, destinul. Nu mai e ca înainte. Nu mai suntem aşa de atenţi. Cutremurele noastre au început să-şi piardă vuietul. Nici ediţii speciale nu se mai fac. Pentru ce să se irosească din galbenul de ştire de maximă audienţă, când pământul s-a hotărât, de la o vreme, să-şi aplece polii tot mai des şi tot mai incoerent? Institutul Naţional pentru Fizica Pământului, prin glasul uneia dintre persoanele aflate la conducere, declară, din când în când, ca pe o mare descoperire, acelaşi lucru. Pe site-ul infp.ro, există o listă a celor mai recente cutremure, cu date specializate şi cu specificaţii geografice. Apare chiar şi un buton roşu, care întreabă prieteneşte: l-ai simţit? Dacă dai click eşti condus către un formular care te ajută să descrii ce anume ai simţit şi cât de tare te-a marcat momentul. Domeniile, e drept, sunt variate: de la informaţii despre posibile crăpături în tencuială, până la starea electrocasnicelor, lustrelor şi tablourilor. Răspunsurile sunt, desigur, prestabilite. Nu cumva să se întindă vreun cetăţean prea mult la vorbă.

În serile în care nu se cutremură nimic, vine războiul. În Ucraina. Dar noi suntem vecini şi, se ştie, avem de ce să ne temem. Totuşi… Ba vine, ba nu vine. Se amână cum se amâna începerea şcolii, când eram noi mici şi profesorii intrau în grevă pe perioadă nedeterminată. Aşa că, deocamdată, nu-s multe de făcut. Dacă nu putem povesti ce-am făcut de sărbători, pentru că nu mai ţinem minte, dacă nu putem povesti ce-am făcut de… cutremur, pentru că nu l-am simţit, sperăm cu privirea pierdută pe nişte hărţi vechi, să ne întrebe nepoţii, dacă o să îi mai intereseze, ce am făcut de… război. Unii iau în glumă povestea, alţii se ţin departe de orice fel de noutate, iar ceilalţi îşi fac în gând strategii de apărare.

Dar ce ne pasă nouă? Vin alegerile şi, parcă, vine iarna. Vine Paştele şi, parcă, vine trecutul. Toate celelalte sunt fleacuri. Din ciclul „cutremure, războaie şi alte nimicuri”, o colecţie de destine contemporane, semnată la grămadă de o serie de autori anonimi, pe care nimeni, niciodată, n-a avut vreme să-i privească direct în ochi. Dacă doriţi să vă înscrieţi în grupul nostru, fiţi atenţi la mişcările pământului, fiţi foarte atenţi, pentru a putea, data viitoare, să daţi click pe butonul roşu din tabelul cu cutremure şi să completaţi cinstit şi conştiincios formularul.