De ce nu trebuie sa vorbeasca Victor Ponta?

Este foarte probabil ca dialogul pe care Victor Ponta l-a purtat cu Alessandra Stoicescu la emisiunea ,,Q&A ‘’,difuzată pe canalul ”Antena 3‘’, aseară, la o oră de maxima audiență, să nu fi răspuns așteptărilor multor telespectatori. Mă refer la cei care doreau din partea fostului premier și lider al PSD răspunsuri clare- poate numai cu DA sau NU- cu privire la afirmațiile de o mare gravitate lansate de Sebastian Ghiță în faimosul său autodenunț. Document  având ca obiect falsurile grosolane prin care Laura Kovesi a fost scoasă basma curate din ceea ce putem să numi,,afacerea doctoratul’’. Cu atât mai mult cu cât, în respectivul autodenunț, numele lui Victor Ponta apărea, dar nu în calitate de persoană particulară sau de procuror, ci în aceea de prim ministrul al Guvernului României. Una dintre cele trei puteri ale statului de drept, instituție în care numitul Sebastian Ghiță intra și ieșea ca la el acasă, ba, mai mult, redacta documente falsificate sau îi punea să facă asta pe funcționari din structurile executivului. Toate astea fiind posibile în baza prieteniei, de notorietate publică, dintre cei doi. Întrebarea era: avea cunoștiință șeful executivului, Victor Ponta, despre toate astea?

Numai că, aseară, deși Alessandra Stoicescu, moderatoarea emsiunii,  i-a pus, în mod deschis și i-a repetat stăruitor, întrebările pe acest subiect, Victor Ponta a dat,de fiecare dată, un răspuns standard. Reiterând, de fiecare dată, idea că, despre toate aceste lucruri va face precizări, la obiect, în momentul în care va fi citat de procurori. Cu riscul de a-i supăra pe niște vajnici tele- sau facebooko-justițiari de meserie, vreau să spun că înțeleg și susțin poziția lu Victor Ponta. O poziție corectă, luată în temeiul calității de magistrat și al respectului față de idea de lege și de legalitate.

Totuși, fie și dacă la acest capitol Victor Ponta nu a reușit să mulțumească pe toată lumea, în schimb, au fost cel puțin trei subiecte de mare importanță pe care le-a abordat în deplină cunoștiință de cauză. Și, de ce nu am recunoaște-o?, foarte curajos.

 Primul subiect privea semnele de întrebare și chiar nemulțumirile pe care le-a provocat Pactul de coabitare pe care premierul Victor Ponta l-ar fi convenit cu președintele Traian Băsescu în anul 2012. Asta după ce, în urma unor intervenții directe din afara țării, Amiralul Dezastrului Național a fost reinstalat în funcție, deși, prin Referendum Național, majoritatea covârșitoare a românilor cu drept de vot au decis să îl demită. În memoria noastră colectivă se mai păstrează, cred, imaginea foii de hârtie pe care Traian Băsescu i-o înmânează, la Bruxelles,  lui Jose Manuel Durao Barroso, la acea vreme președinte al Comisiei Europene, despre care s-a spus că ar fi fost o copie a pactului cu pricina. Ceea ce, însă, aflăm acum de la Victor Ponta este că, în prealabil, mai marele Comisiei Europene fusese (dez-)informat de către Traian Băsescu, dar și de către europârâcioasa de profesie, prokuroarea Monica Macovei, despre niște scandaloase ilegalități și repetate încălcări ale Constituției, pe care , pretindeau aceștia, le-ar fi săvârșit guvernul Victor Ponta, recent instalat. Tot fostul premier a mai povestit, aseară, că i-a demonstrat lui Jose Manuel Durao Barroso falsitatea tuturor alegațiilor băsisto-macoveiste, ceea ce a determinat o anumită schimbare de atitudine din partea înaltului diriguitor comunitar. Fapt care, mi-aș permite, totuși, să observ, nu a fost de natură nici să ducă la ridicarea MCV-ului și nici la admiterea țării noastre în spatiul Schengen. Subiecte cu care România a fost hărțuită și pusă în poziție de țară de mâna a II-a  în UE și care au fost de natură să genereze o mare dezamăgire în rândul românilor și să alimenteze un nedorit curent Eurosceptic. 

 De aceea, nu pot decât să salut sinceritatea cu care, tot Victor Ponta, ne-a spus verde-n față că nu se întrevăd șanse reale pentru ca admiterea țării noastre în Spațiul Schengen- acest zăhărel cu care suntem duși de ani și ani- să devină realitate. Asta deși atât președintele francez Francois Hollande și, mai nou, Manfred Weber, liderul grupului PPE din Parlamentul European, ne-au dat asigurări în acest sens.

 Rămânând la același subiect- calitatea României de stat membru al Uniunii Europene-, am mai reținut ca deosebit de interesantă și de incitantă idea lui Victor Ponta cu privire la o eventuală reorientare a țării noastre către Grupul de la Vișegrad, ipoteză la care nu văd motive ca să nu fie luată în discuție. Cu atât mai mult cu cât, din același interviu, am reținut și reala îngrijorare a omului politic Victor Ponta  față de viitorul Uniunii Europene, un viitor pe care nici el nu îl vede în culori roz pastelate. Nu știu, însă, dacă  și în ce măsură șansele unei resetări reale  a UE țin atât de mult sau în mod exclusiv de rămânerea Angelei Merkel la cârma guvernului federal al Germaniei, atât vreme cât este bine cunoscut  faptul că ea a fost aceea care a impus politicile de crâncenă austeritate statelor din uniune- mai puțin,însă, Germaniei!-, ca și obligativitatea cotelor de refugiați din țările arabe, sub amenințarea unor sancțiuni severe aplicate celor care nu s-ar supune comenzii unice. Măsuri cu efecte dureroase, care reprezintă cauze principale ale ofensivei curentelor extremist-naționaliste, ale intoleranței etinice și ale xenophobiei în mai multe state europene, ca și a unui tot mai pronuțat val de eurscepticism. Cotroversat sau chiar anatemizat, Brexit-ul rămâne, așa după cum Angela Merkel a recunoscut foarte curând,,,un avertisment pentru noi toți.’’ Se înțelege, în primul rând pentru centrele de comandă  ale UE!

 Un alt mesaj de o semnificație aparte  pe care Victor Ponta l-a dat, aseară, este cel legat de, pe drept cuvânt contestatele, afirmații pe care le-a făcut ambasadorul american la Chișinău, James Pettit. Declarații potrivit cărora: ,,Moldova nu este România’’. Mesaj care poate fi tradus în termenii unui accord între Rusia și Statele Unite asupra viitorului acestui stat. Pornind de aici, cred că este necesar să raportăm această îngrijorătoare concluzie la o altă predicție sumbră: ,,Mi-este foarte teamă ca, urmare a războiului româno-român, a situației politice internaționale, a situației grave în care se află România astăzi, 1 decembrie 2018 nu ne prinde cu țara întreagă’’. Avertisment pe care l-a lansat Bogdan Chireac, recunoscut pentru temeinicia documentării și a analizelor sale, referitor la care nu am întâlnit, până acum, să existe contra-argumente demne de luat în considerație.       

Cam acestea ar putea fi câteva idei de mare interes și de certă actualitate pe care le-a avansat, aseară, Victor Ponta într-un interviu atât de mult așteptat. Nu contest, se pot ivi și replici dure , intolerante, ale unor părelologi care se numească aceste subiecte fierbinți doar fumigene, scenarii alarmiste, menite să distragă atenția marelui public de la ,,bomba mediatică’’- autodenunțul lui Sebastian Ghiță- și, mai ales, de la implicarea fostului premier în atât de murdara afacere a înălbirii imagini publice a Laurei Codruța Kovesi după acuzațiile repetate de plagiat.

Drept pentru care, la un asemenea scenariu, îmi permit să răspund cu o modestă și foarte cuviincioasă întrebare: dar dacă autodenunțul lui Sebastian Ghiță a fost lansat pe piață , tocmai acum și tocmai pentru ca Victor Ponta să nu vorbească? Fiindcă, oricâte nemulțumiri sau rezeve am avea asupra sa, omul are în spate o serioasă experiență  și un vast bagaj de informații, care, odată făcute publice, pot reprezenta foarte grele pietre de moară de care în nici-un caz nu au nevoie niște importanți jucători în apropiata competinție electorală pentru alegerea viitorului legislativ al țării. Legislativ care, orice ar spune președintele Klaus Iohannis, este cel care poate și trebuie să decidă viitorul guvern al țării!