Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
“Totul este deşertăciune!” zicea Ecleziastul şi mare adevăr grăia…
Uite, nu mai departe de acum şapte ani, însuşi comisarul european pentru justiţie, Franco Frattini, declara că “România va avea nevoie de o Agenţie de Integritate. Este parte dintr-un important proiect politic”. Şi tot acelaşi domn, la acea vreme mare tartor peste departamentul JAI (justiţie şi afaceri interne), nu scăpa nici-un prilej să îşi exprime înflăcărata adeziune şi deplina încredere în ministresa Monica Macovei. Căreia, în aprecierea domniei sale, îi revenea meritul istoric, nepieritor că”România a constituit un sistem judiciar modern”. Printre ale cărei chei de boltă se număra, fireşte, “Draga de ANI”!
Şi uite că astăzi, la şapte ani de la aceste patetice declaraţii, Comisia Juridică a Parlamentului European informează că ţine legătura cu Autoritatea Electorală Permanentă, pe care o consideră singura autoritate îndrituită să se pronunţe asupra validităţii unui mandat de europarlamentar. Declaraţia venind ca răspuns la demersurile iniţiate acum 2 săptămâni de către ANI (“draga de ANI”!) prin care se cerea Parlamentului European să invalideze mandatul lui Mircea Diaconu. Asta după ce, luni la rând, aceeaşi ANI, îl hărţuise cu o consecvenţă de-a dreptul cinică (“patologică” aş spune eu mai bine) pe Mircea Diaconu. Desigur, pe motiv de incompatibilitate. Başca ameninţările făţişe pe care aceeaşi ANI le adresase celor care ar fi îndrăznit să îl voteze pe Mircea Diaconu pentru un mandat de europarlamentar, independent, al României.
Noi, din toată istoria asta, ce ar trebui să înţelegem? Foarte simplu, ar trebui să înţelegem că –mai bine mai târziu decât niciodată - şi pe la Înaltele Autorităţi de la Bruxelles a început lumea să se dumirească despre ce este cu adevărat vorba în propoziţie atunci când pronunţăm acronimul ANI. Şi asta pe baza unor analize temeinice, obiective şi nu doar luând de bine şopcăielile otrăvite ale Monicăi Macovei et comp. Şopcăieli de pe urma cărora nu o anumită coaliţie politică sau o anumită guvernare au avut atâtea de îndurat, ci România însăşi.
După un asemenea răspuns tranşant, primit direct de la Comisia Juridică a Parlamentului European este de la sine înţeles că orice om de bun simţ şi cu respect faţă de lege şi de instituţiile statului de drept, stat modern, stat membru al Uniunii Europene, şi-ar fi dat,fără zăbavă, demisia din funcţia de preşedinte al ANI. Tot ce se poate, dar propoziţia asta nu mai este valabilă şi atunci când discutăm despre dl Horia Georgescu, personaj parcă anume croit pentru a răspunde imundelor comenzi politice venite direct de la Amiralul Dezastrului Naţional şi de la trepăduşii săi. Slugărnicie de pe urma căreia ANI a ajuns, alături de DNA, una dintre instituţiile-cheie ale dictaturii lui Traian Băsescu şi ale bandei sale în lupta lor bezmetică şi necugetată cu toţi cei ce cutează a se împotrivi minciunii, samavolniciilor şi abuzurilor ridicate la rang de politică de partid şi de stat.
Nefiind subsemnatul specialist întru ale dreptului constituţional - sau, dacă mă gândesc mai bine, decât”specialist” precum Emil Boc, mai bine lipsă- mă abţin să îmi dau mai departe cu părerea şi rămân la încredinţarea, uşor naivă poate,că până la urmă, nişte anumiţi oameni de bine şi cu frâiele puterii decizionale în mână în instituţii-cheie ale statului de drept, vor restabili, pe cale legală, cum stă treaba cu această jucărică stricată rău şi care îşi mai zice (încă) ANI.
Nu de alta, dar de prea multe ori, când venea vorba despre ANI, odată ce ne trăgeau de mânecă nişte grijulii: “Să vedem ce zice Bruxellesul!” Ei bine, uite că, de data asta, Bruxellesul, mai precis Comisia Juridică a Parlamentului European, a zis că ANI să-şi vadă de treaba lui.
În cazul acesta, Bucureştiul ce mai zice? Sau, mai corect: cât trebuie să mai aşteptăm pentru ca Bucureştiul să spună ceva, clar şi răspicat, despre ceea ce trebuie să (mai) fie “draga de ANI”?
