Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cel mai adevarat sondaj de opinie dinaintea alegerilor e dat, probabil, de ratingul emisiunilor tv de propaganda directa.
N-o sa-l stim niciodata, fiindca, asa cum medicii nu fac public diagnosticul, nici televiziunile nu fac caz de audienta la programele politice.
Marea majoritate a transmisiilor de indoctrinare sunt insa pe invers: e deajuns sa fie anuntate, ca telespectatorii schimba scurt canalul. Orice altceva e mai bun, decat palavrele partidelor.
|
|
|
Cand privesti cu un ochi antrenat in talk-show-urile de campanie capetele semenilor, constati ca, la fiecare cap mare, corespund cinci mai mici. Ca si cum in unele capete s-a pompat ceva, iar din altele s-a scos. Ne-am deprins atat demult cu privelistea capetelor remodelate de politicieni, incat oamenii cu capetele intregi, care nici nu s-au gonflat, nici nu s-au torsionat, ne par infirmi. Iti vine sa spui: "Saracuâ, ia te uita ce cap normal are! Ori n-are televizor, ori se uita numai la Mezzo".
O saptamana am avut televizorul stricat. Ziua mai era cum era. Nu deschid niciodata televizorul dimineata, iar pana la stirile de seara doar daca se transmite vreun meci cu probleme. Dar faptul ca locul unde ar fi trebuit sa se gaseasca televizorul era gol imi producea un soi de neliniste clinica. Era ca si cum nu ma puteam sluji de un organ, de o mana sau de masina de scris. Am trait cu spaima ca n-o sa mai am niciodata televizor. Simteam probabil ce simtea si unchiul Ionel, dupa ce i s-a amputat un picior: avea mereu mancarimi la piciorul lipsa.
In cea de-a treia zi fara televizor, mi-am dat seama ca se intampla ceva cu capul meu. Imi contemplam capul in oglinda de parca ar fi fost al altuia. Sau tot al meu, dar al meu de pe vremea cand, desi aveam televizor, asteptam serile ca sa-l inchid si sa citesc. Daca toate televizoarele din Romania s-ar strica brusc, fie si pentru doua-trei zile, oamenii ar descoperi oglinzile. Si, o data cu asta, ar observa ca se intampla tot felul de fenomene cu capetele lor.
Partea proasta e ca, dupa ce te-ai deprins sa ai capul tuguiat sau latit, destuguirea si deslatirea se lasa cu migrene. Te dor gandurile care incep sa ti se miste prin minte, realizezi ca pana si candidatii care-ti pareau niste oameni normali sunt tot loaze ori jivine. Ca privirea ta era aceea care-i facea sa ti se para mai normali. I-ai fi votat pentru ca erau la fel de ascutiti la devla sau la fel de stramti la frunte ca si tine. Cand iti lipseste un timp televizorul, chiar daca ai un timp nevralgii si vertijuri, intelegi ca politicienii sunt preocupati doar de cum se vad ei la televizor, nu de ce-ai putea sa vezi tu la ei.
Si, brusc, iti vine sa nu te mai uiti niciodata la televizor.
Sau, dimpotriva, sa dai fuga la piata, sa-ti cumperi unul care nu se strica. Mai ales ca-n perioada campaniei electorale televizoarele se vand in rate, fara girant si fara acordul parintilor.
