Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O declaraţie care nu s-a bucurat de o dezbatere publică pe măsura temei abordate şi a soluţiilor sale, care aduc mai mult a postulate, este cea a ministrului justiţiei, Robert Cazanciuc. Citez:„Cât timp la conducerea Ministerului Justiţiei se va afla un procur, statutul lor (al procurorilor n.n.) nu se va schimba. Cât timp la conducerea Guvernului se va afla un fost procuror, acest statul nu se va schimba”!
Aceasta este poziţia pe care se situează titularul portofoliului justiţiei din Guvernul României în ceea ce priveşte includerea procurilor în corpul magistraţilor. Temă care suscită interesul partidelor politice, al lumii justiţiei, al mediului academic şi universitar, dar şi al nostru al cetăţenilor, beneficiari (de la caz la caz!) ai modului în care, aici şi acum, se înfăptuieşte supremaţia legii şi a legalităţii.
Probabil spre a-şi nuanţa afirmaţiile, ministrul Robert Cazanciuc- rămas, după propria-i declaraţie, tot procuror-, a menţionat „angajamentele europene” care nu permit asemenea modificări, admiţând,totuşi, posibilitatea de a schimba câte ceva „dacă sistemul o cere”. Simple nuanţări care, însă, nu modifică esenţa declaraţiei!
O declaraţie pe care, mai simplu şi mai direct, ar suna cam aşa:„Dragi colegi procurori, nu vă fie teamă. Lăsaţi-i pe politicienii şi pe parlamentari să îşi răcească gura cât poftesc, fiindcă tot noi, ăştia care avem în buzunarul de la ceas cheile justiţiei, face ce vrem şi cum vrem!”
Pe bună dreptate, Radu Tudor, cel care a avut o reacţie promptă şi temeinică pe măsura seriozităţii problemei astfel create, a atras atenţia că o asemenea declaraţie neinspirată - să îi spunem, deocamdată, aşa!- a ministrului justiţiei îl implică nominal pe primul ministru Victor Ponta, fiind de natură să îl pună pe şeful Executivului într-o situaţie stânjenitoare( că să folosesc, iarăşi, un eufemism). Pentru a întări ideea, jurnalistul a ales o formulare sugestivă:„Robert Cazanciuc îl torpilează pe Victor Ponta”.
Marcând, în acest fel, prăpastia care s-a căscat între afirmaţiile ministrului justiţiei şi poziţia nuanţată, realistă pe care s-a situat Victor Ponta. Mă refer la declaraţia primului ministru potrivit căreia, deşi a fost, şi el, procuror, ar susţine propunerea privind scoaterea procurorilor din magistratură. Rămânând de văzut dacă şi PNL, partidul care a avansat această idee prin anul 2013, îşi menţine poziţia.
În această situaţie, câteva întrebări nu pot rămâne fără răspuns:
- 1.A avut ministrul justiţiei, Robert Cazanciuc, mandat din partea primului ministru, Victor Ponta, pentru a–l cita ca garant al acestei controversate (şi controversabile!) declaraţii sau a vorbit cu de la sine putere?
- 2.În cazul în care ministrul Robert Cazanciuc nu a spus câtuşi de puţin întâmplător ceea ce a spus, s-ar putea considera că domnia sa „dă din casă”?
- 3.Care este,până la urmă, poziţia premierului Victor Ponta în această discuţie - cea pe care a susţinut-o el însuşi cu doar câteva zile înainte sau cea exprimată de către ministrul justiţiei?
-4.Cum poate fi numită declaraţia ministrului Robert Cazanciuc? Radu Tudor crede că este „o torpilare” a premierului. Sau ar fi cazul să ne amintim de zicerea lui Talleyrand, supranumit „omul tuturor regimurilor”:„Aceasta nu este o crimă, este o gafă”?
Întrebări la care este nevoie de răspunsuri clare, în redactarea cărora principiul logicii clasice numit „tertium non datur” să opereze fără derogări şi fără amendamente.
Rămâne să aflăm şi care este părerea premierului Victor Ponta. Părere care, sunt convins, nu se va mai lăsa mult aşteptată. Până atunci, vreau să cred că declaraţiile-torpilă ale ministrului Robert Cazanciuc, prin care dă girul funcţiei sale, la pachet cu girul primului ministru, pentru măreaţa cauză a eternizării procurorilor în magistratură, nu vor avea şansa să fie validate. Nici măcar prin aprobare tacită…
