x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Dorel mai tare ca scutul antirachetă

Dorel mai tare ca scutul antirachetă

de Razvan Barbulescu    |    24 Oct 2009   •   00:00
Dorel mai tare ca scutul antirachetă

Dorel a intrat în istoria recentă a NATO. Dacă Biden pierdea avionul din cauza ţevii sparte la Băneasa, nu mai ajungea în Cehia, sărea ca ars Obama şi se alegea praful de scutul antirachetă ce ni se cuvine. Scut care le-a dat peste cap până şi pe ştiristele tv, convinse că, o dată cu scutul NATO, americanii dau şi dolari populaţiei, în maniera în care împrăştia Jiji euroii în Pipera: fată, nu ne mai dă americanii scutul, fatăăăă...



Vineri, Dorel a dat o utilitate gropii Pasajului Băneasa: a umplut-o cu apă. Motiv pentru care se cuvine să-i pomenim CV-ul. Dorel n-are culoare. N-are gust, e insipid, e ăla care munceşte, nu gândeşte. Prestează hăbăuc şi face tâmpenii. E prost plătit, bea alcool ieftin fiind sărac, e necalificat. În accidentele de muncă, de cele mai multe ori el e victima. Dorel e benign. Periculoşi sunt ăilalţi, şmecherii de şmecheri din echipă, Dorelii superiori, care freacă menta şi-l iau la mişto pe Dorel inferior, care greşeşte fiindcă, ziceam, mai şi munceşte. Aşa cum ştie el, necalificat sau prost calificat, aproape credul cât să-l creadă ăilalţi prost, ca în reclama la spirtoase.

Dorelii de orice fel sunt bucuria presei. Dorelul superior, şmecheraşul mai puturos decât prevede legea şi miştocar (mişto de basculantă, autogară, tren de navetişti) cu tot ce mişcă. El e bizonul de pe margine care face treaba oricum fiindcă merge şi aşa. Indolent, flecar, seminţar. Faci cunoştinţă mai întâi cu gleznele lui bălăngănite pe toate şantierele plătite de stat. Pentru că e bugetar. O exista şi la privaţi, însă acolo e mai mereu unul cu ochii pe el, ca să nu-i suporte privatul intoleranţa la muncă. Dorel e tipul care-şi bagă picioarele în ea de meserie pe unde apucă, chiuleşte maximum posibil, pleacă de pe schelă nespălat şi în salopeta pe care şi-o freacă în metrou sau tramvai de hainele tale, meteahnă veche din comunismul primitiv, bă, eu sunt clasă muncitoare, fiindcă, deh - beleşte bine ochii! - el munceşte. E licheluţa care drege lucrurile cât să-mpuşte francul, nu cunoaşte altă stare de spirit decât flegma la loc fix, seminţele pe marginea şanţului la care sapă de-o lună, golănia că i se rupe-n paişpe.

Ieri, Dorel era să ne rupă de NATO. N-a tras cu tunul (cum visează în clipele când e electorat - foto), n-a dat cu scutul, ci a spart o ţeavă la şantierul-monument Pasaj Băneasa, investiţie abordată cândva ca realizare Tăriceanu, şi care a prins patina piramidelor. S-a umplut intersecţia de apă (pe care or s-o plătească - facem pariu? - proştii de la bloc), s-a dat peste cap circulaţia dată deja peste cap, s-a mers pe un fir. Apoi nu s-a mai mers pe nici un fir, s-a mers pe albia râului. Până când s-a oprit de tot, fiindcă urma să treacă spre aeroport vicepreşedintele SUA, Joe Biden.

Victimă a strategiei de turism Udrea, adjunctul lui Obama şi-a luat în turneu fiica şi nepoţica, aflând (via Eurosport - CNN: România - Land of Choice şi imnul lui Moga), că ţara noastră are potenţial. Joe a văzut reclama la tivi, după care a îmbinat utilul cu plăcutul. Din pricina bălţii lui Dorel însă, era să piardă cursa de Praga. Înţepeniseră băieţii de la Secret Service, înţepenise şi Băsescu, moment în care a dat drumul adevărului de largă circulaţie: securitatea costă.

E vorba între altele şi de preţul apei din ţeava spartă de Dorel.

Paranteză. Ne-a scris cândva un tip pe care-l cheamă chiar Dorel. Îl înnebuneau clipurile cu Dorel şi aluziile tembele la prostia leneşă, după ce pomenisem undeva despre neamul lui Dorel, băgători de seamă pe şantierul metroului de Centură. Atunci s-a înfipt în mine Dorel de care pomenesc. Umilit. Indignat că numele Dorel a ajuns brandul prostiei, trândăvelii, neseriozităţii. Aşa cum s-ar  fi scandalizat un ION, un GHEORGHE, un VASILE dacă le belea cineva onoarea cu băşcălie de alcoolist. Acest Dorel are 62 de ani, s-a întors de trei ani în ţară, după trei ani de muncă în Germania. Acolo era apreciat, aici nu-l bagă nimeni în seamă, îl mai iau şi peste picior. Era mirat la culme că nici un Dorel din România nu s-a simţit lovit în demnitate după apariţia clipului ce şterge cu el pe jos, prin toate şanţurile, ca reclamă la alcoolice. I-ar fi dat în judecată pe ăia care au făcut clipul băşcălios, însă i-a căşunat pe mine. Nu i-a folosit la nimic. Acum Dorel a inundat intersecţia la ora trecerii vicelui Joe. Înzestrat cu conştiinţa istoriei, puteai crede că vrea s-o boicoteze. Oricum, putea ieşi prost. Dacă Biden pierdea avionul, nu mai ajungea în Cehia, sărea ca ars Obama şi se alegea praful de scutul antirachetă ce ni se cuvine. Scut care a provocat disperarea ştiristelor tv, personaje convinse că, o dată cu scutul NATO, americanii ne dau şi dolari la leafă, în maniera în care împrăştia Jiji euroii în Pipera: fată, din cauza lui Dorel era să nu ne mai dea americanii scutul, fatăăăă...

×
Subiecte în articol: editorial