Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Că, ieri, ,,ploaia și liberalii au salvat-o pe Raluca Prună (cum bine a zis confratele Marius Gîrlașiu) , asta nu mă miră defel. Așa după cum nu mă miră nici acest mesaj transmis tot ieri, de la tribuna Camerei Deputaților:,,PSD nu trebuie lăsat să-și bată joc de justiție’’. Prin ,,justiție’’ înțelegându- se (in)justiția de tip stalinisto-macoveist pusă pe roate de Traian Băsescu, conservată in integrum și protejată cu strșnicie de guvernarea tehnocrată și care trebuie neapărat să funcționeze la cea mai înaltă tensiune.
În definitiv, nu văd de ce ne-am mai mira, de vreme Raluca Prună nu a fost unsă în funcția de ministru al justiție pentru că este o personalitate marcantă, o individualitate și, cu atât mai puțin o excelență în știința dreptului, ci doar pentru că are sarcina de a fi un exponent și apărător al unor grupuri de interese. În numele cărora acționează,gândește și vorbește. Așadar, nimic surprinzător în toată urâta poveste petrecută ieri și prin care am primit răspunsul clar al actanților politici în numele și în interesul cărora acționează pionul Raluca Prună.
De neînțeles este (și văd că, din păcate, rămâne) tăcerea a doi importanți subiecți de la care ne-am fi așteptat să se pronunțe până acum în ceea ce privește recunoașterea de către (încă) ministra justiției, Raluca Prună, a faptului că a mințit la CEDO atunci când a vorbit despre rezolvarea situației din penitenciarele scumpei noastre patrii. Că, numaidecât, i-a sărit în ajutor confratele Horațius Dumbravă sau că, până la urmă Ministerul de Justiție a emis un text în care încerca să dreagă busuiocul, asta nu schimbă cu nimic datele problemei. Fiindcă nu de tălmăciri ale mesajului și nici de retușări de circumstanță era nevoie, ci de o luare de poziție fermă față de o declarație publică de pe urma căreia România s-ar putea pricopsi cu o nouă amendă usturătoare. Exact din partea aceleiași Curți Europene a Drepturilor Omului pe care(încă) ministra justiției,Raluca Prună, recunoaște, la scenă deschisă, că a mințit-o.
Mă nedumerește, în primul rând, tăcerea premierului Dacian Cioloș. Și asta din două motive:1) Raluca Prună a făcut acea scandaloasă declarație nu în calitate de persoană privată, de simplu cetățean cu drept de vot sau de contribuabil, ci în calitate de (încă)- accentuez:încă!- ministru de justiție. Deci de membru al guvernului României. Pe cale de consecință, împărtășește guvernul această afirmație scandaloasă? Se simte, premierul României,Dacian Cioloș, solidar cu ea? Atunci de ce această poziție a struțului? 2)-Până una alta, Dacian Cioloș este un tehnocrat, adică,deocamdată, nu este legat, doctrinar sau pe filiera organizatorică, de un partid. În mod direct de PNL, partidul care s-a făcut luntre și punte, ieri, să o salveze pe Raluca Prună și ,cu siguranță, se va comporta la fel și la reluarea dezbaterii moțiunii. Motiv pentru care revin cu întrebarea: de ce această poziție de n-aude, nu vede a domnului prim ministru? Admit că Dacian Cioloș nu ar dori să umble la structura cabinetului cu doar două luni înainte ca acesta să își încheie mandatul, dar, măcar la o precizare a poziției față de situația creată de (încă) ministra Raluca Prună ar fi fost o dovadă de elementar respect față de cei care, din naivitate sau nu, mai cred încă în lege și în legalitate.
În egală măsură, este de natură să nedumerească și să mă îngrijoreze tăcerea prelungită , lipsa de reacție a înaltei instanțe europene, CEDO? Oare chiar nu au ajuns pe masa de lucru a prestigioșilor juriști de la Luxembourg declarațiile Ralucăi Prună despre cum i-a mințit ea de la obraz? Cu toată dragostea, dar îmi este foarte greu să cred așa ceva. Împrejurare în care, punând față în față această lipsă de reacție a CEDO- nu împotriva României, ci direct a Ralucăi Prună- și siguranța cu care aceeași persoană spunea, mai ieri-alaltăieri -, că după expirarea mandatului, se va întoarce, suavă și curată ca o floricică, la postul său baban în impozantul edificiu care adăpostește, la Bruxelles, instituțiile-cheie ale Uniunii Europene, parcă ceva nu se potrivește. Sau, dacă se potrivește, atunci este o treabă deloc corectă. Cu atât mai mult cu cât, să nu uităm, Raluca Prună se află într-o declarată afinitate de idei cu magistra și fosta ei șefă de la Bruxelles , Monica Macovei. Personaj care și-a căpătat un funest renume de pe urma calomniilor în cascadă -împotriva României și nu doar a unor entități politice!- pe care le-a împrăștiat în Parlamentul European, dar și pe la alte urechi dispuse să îi dea crezământ. De unde ne putem pune și o altă întrebare: are cineva interesul ca România să devină din nou, și foarte pe nedrept, elevul problemă al Uniunii Europene? Putem trage de aici încheierea că Raluca Prună a făcut declarația care a pus pe jar societatea românească având un anume scop? Motiv pentru care premierul Dacian Cioloș, el însuși fost comisar european, nici până azi nu a scos o vorbuliță despre asta…
Repet, am pus aceste două întrebări nu din dorința de a lansa pe piață un scenariu fantezist și panicard, dar, să o recunoaștem, ele se pot pune oricând , atâta vreme cât cei de la care așteptam poziționări clare față de intolerabila situație creată de declarațiile (încă) ministrei Raluca Prună întârzie să le facă.
