Drapelul este binecuvântarea străbunilor

O tristeţe precum cearcănele după o insomnie mi s-a aşezat pe suflet. Era Ziua Drapelului şi, în afară de steguleţele roş-galben-albastre fluturând pe nişte autobuze, n-am simţit niciun fior de sărbătorire, de plecăciune. Aş fi dorit să se amintească de munţii de trupuri însângerate şi fără suflare de ostaşi români peste care s-a căţărat soldatul d'alde Peneş Curcanul ca să înfigă tricolorul victorios pe reduta Griviţa, prim semn al dobândirii Independenţei. Aş fi vrut să aud iarăşi destăinuirile uriaşilor Nadia, Gică Popescu, spunând că nu-şi puteau zăgăzui lacrimile când în marile competiţii ale planetei vedeau cum tricolorul urcă pe cel mai înalt catarg în acordurile imnului şi că tricoul în culorile roş-galben-albastre le frigea pielea şi inima. Aş fi vrut să se amintească destăinuirea tulburătoare a românilor duşi de valurile vieţii peste oceane la New York, cei care, aflând că se află un vapor românesc în port, în fiecare dimineaţă, înainte de a se duce la serviciu, treceau pe la rada portului doar pentru a privi fluturarea majestuoasă a drapelului pe cel mai înalt catarg. Pentru ei, steagul României era ca o împărtăşanie, ca o mângâiere peste dorul de acasă. Cred că trebuia să ne amintim de cultul şi iubirea pe care atotputernicii americani le nutresc pentru drapelul lor. Decisiva societate americană, model pentru toată planeta, face tot posibilul ca simbolul Drapel să se stabilească în inimile poporului american. Copiii americani, de prichindei, salută cu mâna la tâmplă drapelul american şi murmură versurile imnului. În prispa caselor americanilor, este arborat steagul naţiunii americane, se pune drapelul pe birou, pe masa de prânz. Aş fi fost bucuros să amintim de românii ce au escaladat Everestul, care au înfipt tricolorul pe înălţimile ameţitoare ale stâncilor. Să n-o uităm pe alpinista adolescentă din Zărneşti, prinsă sub avalanşa nebună care i-a acoperit pe căţărătorii temerari tocmai când escaladau un pisc înfricoşător pentru a pune tricolorul pe vârful spre cer. N-am putut să-mi reprim un oftat când am văzut cum, de Ziua Drapelului, preşedintele ţării tocmai se plimba cu bicicleta.