Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu numai talentul ieşit din tipare i-a unit sufleteşte pe cei dintr-o generaţie de aur pentru scena şi ecranul ţării, le-a apropiat inimile şi zbuciumul de a câştiga un ban cinstit pentru a-şi plăti căminul şi cantina. În acel an au intrat la Universitatea de teatru şi film tineri cu har excepţional, aşa că au absolvit strălucitor Amza Pellea, Mircea Albulescu, Draga Olteanu, Victor Rebengiuc, Sanda Toma,Dumitru Rucăreanu. Studenţi săraci, veniţi de la ţară, câţiva dintre ei încropiseră o mică orchestră, cântând pe la nunţi şi botezuri. Din ea făceau parte şi Amza, şi Rucăreanu. Au fost chemaţi să cânte la o nuntă undeva într-o comună din Oltenia. Au coborât într-o gară mică şi la poartă îi aştepta din partea naşilor o căruţă ca vai de ea, cu un oltean plictisit pe capră, iar înhămat un cal de i se vedeau coastele, o mârţoagă. Studenţii la Teatru au urcat în căruţă cu acordeonul, toba, chitara şi vioara, aşa că vizitiul a urnit droşca, scârţâind din roţile neunse, spre bătătura unde aşteptau nuntaşii. Numai că „bidiviul” abia se târa, căruţa înainta ca melcul, iar olteanul de pe capră picotea. Studenţii la Teatru încearcă să grăbească „echipajul” cu orchestra transportată de calul costeliv, „bre, foloseşte niţel biciul, că a adormit calul, dar văd că nici biciuşcă n-ai, hai mai repede, că ajungem la botez, nu la nuntă, şi ne înjură mirele şi naşii!” Şi atunci, olteanul vizitiu a avut o reacţie de i-a lăsat cu gura căscată pe viitorii actori. Fără bici, olteanu’ cu pălăria decolorată a strigat convingător spre cal: „Miliţia!”. Şi mârţoaga a luat-o la galop, hurducăind acordeonul, toba, bălăbănindu-i şi pe studenţii cântăreţi. Calul trăgea căruţa şi noaptea, când bieţii săteni, sărăciţi, mai luau câţiva ştiuleţi de porumb de pe pământurile trecute cu forţa la CAP, iar baubaul erau miliţienii care voiau să-i prindă şi să-i bage la zdup pentru câţiva porumbi.
