„Îmi pup soţia şi copiii, pun şaua pe cal, iau arma şi la luptă!”

Teribil a glăsuit Viorel Moldovan despre o posibilă numire a sa ca selecţioner la naţională! De obicei, din păcate, declaraţiile oamenilor din fotbal, jucători, antrenori, diriguitori ai fenomenului fotbalistic suferă de o tristă sărăcie de cuvinte, secetă de idei, o limbă din care sar aşchii de lemn, o limbă la unii chiar de rumeguş. Se vede că o carte în lumea fotbalului primeşte cartonaş roşu din primul minut, cartea este scoasă de pe teren, iar citirea ei e considerată mai păcătoasă decât „cotonoaga” la genunchi. Planurile sunt vorbite de fotbalişti, de antrenori cu o întristătoare viziune birocratică, îmbogăţirea sufletului şi a minţii se face prin manele şi prin miorlăielile fandosite ale unor frumuşele cu picioarele pornite de la tiroidă, dar cu creiere de confort trei. Viorel Moldovan, devotatul fotbalist al naţionalei, îndrăgit şi în Franţa, unde a lăsat o impresie foarte bună, a dovedit că se apleacă şi asupra cărţilor, asupra istoriei, că aşază simţirea patriotică la baza muncii lui în fotbal. Aminteşte că, din primul moment în care ar fi solicitat să conducă naţionala, se va purta ca ostaşul ţării chemat la luptă pentru glia strămoşească. „Aţi auzit de dacii liberi, de vitejia cu care îi hărţuiau pe romani? Eu sunt costoboc, dac din nordul Ardealului; costobocii erau vestiţi pentru tăria în luptă, aşa că şi eu, dacă sunt numit selecţioner la naţională, îmi pup soţia, copiii, pun şaua pe cal, iau arma şi la luptă!”. Patriot cu personalitate şi deşteptăciune, Viorel Moldovan aminteşte şi de vestitul îndemn al lui Avram Iancu, numit de lumea largă „cea mai scurtă chemare la luptă”: „No, gata, no hai!”. Este obligatoriu ca viitorul selecţioner al României să fie animat de un sincer, arzând patriotism. Ani buni, Viorel Moldovan, iubitorul de Ţară, a fost secundul la naţională al altui patriot, Anghel Iordănescu, care la fiecare succes al naţionalei conduse de el spunea: „Am adus bucurie românilor de acasă!”. Când naţionala disputa meciul cu echipa-gazdă Franţa, la turenul final al Europenelor, fluviul galben de mii de români cu tricouri galbene, care invadaseră bulevardele pariziene, era condus de fiica Maria a antrenorului Puiu Iordănescu cu lacrimi în gene şi cei doi fii fluturând un tricolor uriaş. Patrioţi înflăcăraţi sunt şi alţi antrenori ai naţionalei: Cornel Dinu, Mircea Lucescu, Răzvan Lucescu.