Inteligenţa ascunsă a vieţii

Astepti pe cineva si omul nu vine la intalnire; la inceput se poate sa simti iritare, disconfort, apoi emotiile negative par sa te invadeze. Gandesti ca-i neserios omul acela. Il blamezi in sinea ta, faci tot soiul scenarii, dar undeva, in umbra intamplarii, atasamentul tau de 'propria dorinta' este problema ta! Ceea ce doreai, adina intalnirea in sine, oricat de importanta sau lipsita de importanta ar fi fost, nu s-a intamplat. Te simti neamplinit, frustrat, tensionat, stresat, enervat. Atasamentul de dorinta este o cauza majora a disconfortului emotional pe care-l traim cu totii. De la asteptarea neamplinita a unui telefon, a unui cuvant, a unui raspuns, a unei dorinte marunte si pana la marile noastre asteptari neamplinite se iveste 'atasamentul negativ' sau emotia negativa in noi insine, iar emotia negativa poarta in sine amprenta neacceptarii. Emotia negativa – o consecinta a atasamentului nostru de dorinte – ne arunca in stari de stres, depresie, furie, frica – in unele cazuri – frustrare, neancredere in sine si neancredere in oameni. Ceea ce nu intelegem in mod esential in fata unei neampliniri de viata este faptul ca viata insasi are propria inteligenta. Aceasta ascunsa inteligenta a Vietii lucreaza prin oameni si face ca toate lucrurile sa se lege intre ele, toate sa se intample si dintr-un alt motiv decat acela pe care-l putem vedea de la nivelul mintii constiente. Inteligenta fantastica a vietii este forta ascunsa, care lucreaza pentru intreg cu ajutorul partilor si prin ele. Cu alte cuvinte, daca nu se intampla ceea ce dorim, asteptam, vrem sau credem ca ne face bine inseamna ca interesul nostru ar putea fi marunt in raport cu interesul intregului, pe care inteligenta vietii 'il vede si il stie'. Toate lucrurile ar curge altfel, poate in dezinteresul majoritatii, daca unuia dintre noi i s-ar implini toate dorintele. A observa ca intregul este mai important decat noi insine, a accepta inteligenta vietii, care – spre deosebire de noi - stie, nu presupune, nu intuieste, nu are indoieli, nici frici, inseamna sa acceptam sensul ascuns al intamplarilor si a ne scuti pe noi insine de toata toxicitatea emotiilor si a gandurilor negative. In acceptare ne regasim pacea, iar in pace Dumnezeu insusi pare sa ne mangaie si sa ne conduca prin experientele vietii, din starea de pace avem acces la intuitie, la inteligenta, la inspiratie si la drumul adevarat al vietii noastre, la acel drum pe care ne vom simti impliniti sau vom trai sentimentul ca 'suntem la locul nostru' in aceasta lume. Daca cineva nu vine la intalnire, nu ne cauta sau nu ne ajuta intr-un moment, e mai bine asa. Daca cineva nu ne iubeste, e bine asa. Daca un lucru nu s-a intamplat precum am dorit, e mai bine asa. Acceptarea noastra launtrica va grabi momentul in care vom intelege cauza 'neamplinirii' dorintei. Inteligenta vietii ni se arata limpede in clipa in care putem renunta la agitatie; dorintele inimii ni se implinesc mai inaltator decat ne-am imaginat cu mintea si tot ce-i mai bun pentru noi vine de la sine, caci puterea care misca blandetea si implinirea, puterea, care misca reactiile pozitive ale oamenilor, lucreaza doar la nivelul trairilor frumoase; pacea, iubirea, blandetea, fericirea, daruirea sau acceptarea. Reactiile launtrice sunt ghidate intru totul de aceste stari ale constiintei (daca nu obstructionam prin agresivitate si emotiii negative), iar atunci cand starea noastra launtrica e frumoasa, inteligenta vietii si Dumnezeu insusi lucreaza prin noi.