Lanţul trofic

În dulcele-i grai moldovenesc, ministresa de la Justiţie ne-a lămurit cum e cu numirile procurorului general şi a celui de la Anticorupţie. Cică e ca un “lanţ trofic”, aşa ne-a explicat, să priceapă toată lumea, pivnicerul magistraţilor neaoşi. Abia acum m-am desluşit, e totuna cu legile din natura animală, aidoma, zău ! Adică sălbăticiunea mai puternică o devorează pe aia mai slabă. Numai că la capăt şade vecinic fiara  care le înfulecă  pe toate. Aşadar, traducând-o pe blajina Mona, procurorii  sunt sfârtecaţi de şefii lor, ăştia,  de ministru, iar ultimul de  preşedintele ţării, care le semnează decretele pentru înaltele dregătorii. Într-un astfel de “lanţ trofic” nu există decât stabilitatea de a te lăsa înghiţit de ăla plasat mai sus. Păi, subordonarea  e chiar în legea de funcţionare a biotopului... De aceea politicul va controla întotdeauna “lanţul trofic” al Justiţiei, încetaţi cu prefăcătoria, cu joaca de-a imparţialitatea şi independenţa !
 
Actualul  chiriaş de la Cotroceni  a prins  şmecheria  asta şi s-a vădit  a fi  prădătorul suprem. Nimic nu i-a scăpat din  colţii ascuţiţi, a muşcat mortal ori de câte ori  i s-a ivit ocazia. Un fel de rege al junglei din justiţia băştinaşă, mereu la pândă. Între timp, regele a îmbătrânit, coama i-a năpârlit, pielea i s-a umplut de cicatrice, şacalii şi hienele l-au încercuit. De pe aceste poziţii slăbite încearcă el să-şi păstreze locul în “lanţul trofic”, statutul privilegiat. Pisoii şi căţeluşii se zbat să împartă dimpreună cu el pulpele  şi  grumajii  jivinelor adăpostite prin instanţe  şi parchete. Se negociază la sânge,  cu leşul prăzii pe masă.

Culmea, înspre  fălcile prădătorilor  se grămădesc cârduri de ciute şi ţapi, gătiţi cu solemnele  robe  de procuror. Se gudură  din interes, doar, doar or căpăta  dreptul  de a hali şi ei niscaiva cornute inferioare. Fac plecăciuni, îşi iau angajamente  de credinţă şi promit  ordonanţe şi rechizitorii pe placul marilor carnasieri. Pradă şi prăduitor, rolurile se succed cu iuţeală, numai că  deasupra tuturor hăhăie  regele carnivor.

Raportul despre starea “lanţului trofic” e îngrijorător. Eurocomisarii  rânduiţi  să supravegheze rezervaţia din Carpaţi  sunt nemulţumiţi. Ba că s-a  consumat prea puţină carne coruptă, ba că pedepsele sunt blânde, ba că lupii din presă s-au cam dat la lupii cu bavetă şi i-au lătrat la comandă, punând în primejdie siguranţa statului democratic. Ce mai, abateri grave  de la normele fitosanitare ! Se zvoneşte că  vulpea macoveistă  şi-a băgat coada şi a scris ciorna dării de seamă de la Bruxelles. S-a stârnit o hărmălaie de pomină, pe gustul  ferocelui animal politic  din Deal, mereu pregătit să atace. Care, admirându-şi blana revopsită în oglinda internaţionalismului capitalist a mârâit scurt: analiza e corectă, ăia de afară nu pot fi minţiţi cu televizorul !