Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Lecția potrivită, la momentul potrivit! Așa am putea să caracterizăm ideea profesorului Adrian Năstase de a relua, pe blogul său, capitolul al 19- ,,Coabitarea instituțională în regimul semiprezidențial’’, din cartea ,,Reprezentarea Românei în Uniunea Europeană’’, scrisă la Jilava în anul 2012. Adică în același an în care, după ce influenți factori politici externi au intervenit și au anulat votul românilor de la Referendum, la Bruxelles, președintele Comisiei Europene, Jose ManuelBarroso, i-a înmânat premierului român, Victor Ponta, foaia de parcurs a coabitării cu super- protejatul lor, Traian Băsescu.
Dincolo de impactul emoțional puternic negativ pe care l-a generat în societatea românească această soluție de coabitare, impusă și nu negociată, pe care majoritatea a trebuit să o accepte, trebuie să recunoaștem, cu necesara detașare de eveniment pe care ne-o dă trecerea timpului, adevărul la care ne conduce analiza riguroasă și echilibrată pe care o realizează diplomatul și omul politic Adrian Năstase:,,în anumite perioade, coabitarea poate fi un dat obiectiv, rezultat din decizia, directă sau indirectă, a alegătorilor’’.
Această substanțială ,,demonstrație inclusă în fapte’’ pe care ne-o propune autorul, recapitulează principalele etape ale experienței franceze și, pornind de aici, sugerează posibilele analogii și oportunități pe care ea le-ar putea avea pentru mediul politic românesc. Reluarea acestui capitol despre lecția coabitării făcându-se împreună cu referințe directe la evenimentele în curs de derulare din această perioadă complexă și încărcată de tensiuni care urmează votului din 11 decembrie și având un sugestiv supratitlu:,,Românii au hotărât:Coabitare.Cel puțin o vreme…’’ Principala concluzie a excursului analitic fiind următoarea: ,,Ceea ce ne învață ,,lecția’’ franceză este că,în cazul coabitării elementul esențial nu este eventuala simpatie sau antipatie între cei doi șefi ai executivelor, ci felul în care gestionează ,instituțional, o anumită situație obiectivă rezultată din alegeri’’.
Dată fiind situația creată la noi de către președintele Klaus Iohannis, prin maniera mai mult discutabilă în care a ales că se poziționeze în funcție de rezultatul alegerilor parlamentare de duminică, am serioase motive să consider necesar ca- făcând abstracție de îndoielile pe care un procuror DNA le avea asupra caracterului științific al lucrării- sfetnicii prezidențiali să îi propună spre informare și, dacă nu e cu bănat, spre reflecție, această extrem de aplicată și de plină de învățăminte abordare a ,,lecției franceze’’ de coabitare. Cel mai recentargument fiind declarațiilenoului premier francez, Bernard Cazeneuve, făcute în fața parlamentului, în care a accentuat ideea că nu dorește ,,să caute dispute inutile’’.
Desigur, între ceea ce se întâmplă și se va întâmpla în viitorul apropiat în viața politică din Franța și ceea ce se întâmplă la noi, există diferențe majore, dar cred că mediul instituțional românesc, în primul rând, președintele României, ar trebui să ia aminte la mesajul noului șef al executivului din patria lui Voltaire:,,Francezii sunt cei care ne vor judeca’’ Punct!
Și cum calendarul evenimentelor politice ale acestei săptămâni face ca exact mâine, 15 decembrie, în marja reuniunii Consiliului European care va avea lor la Bruxelles,președintele Klaus Iohannis, să îl întâlnească și pe premierul Bernard Cazeneueve, m-aș bucura sincer dacă domnia sa ar profita de ocazie și ar discuta cu șeful executivului francez câte ceva despre coabitare.
Asta, desigur, numai cu condiția ca, în cazul în care distinsul interlocutor ar avea opinii care nu coincid cu cele ale sale, domnul Klaus Iohannis să nu repete gestul năvalnic al aruncatului paltonului .Gest de neuitat cu care, în februarie 2015,și- a început-într-un mod nu prea …diplomatic, să o recunoaștem!- vizita în Franța, ca proaspăt investit președinte al României.
