Anti-americanismul este un
mit politic, un raspuns la
avansul democratiei si la
sfidarile modernitatii. Este inradacinat in angoase, resentimente,
frustrari, dar si in probleme reale
ale lumii contemporane.
Zona
post-comunista, ori "noua Europa"
este insa mai degraba terenul pe
care se poate dezvolta o ideologie
opusa, anti-anti-americanismul.
Recent, am avut prilejul sa
particip la o dezbatere pe tema anti-americanismului in lumea postcomunista,
organizata la Scoala
de Studii Internationale din Washington
(SAIS). Am fost onorat
sa ii am ca parteneri in aceasta
discutie pe cunoscutii politologi
Charles Gati si Ilya Prizel. Tema
este, cum se stie, de o mare
actualitate. Mai cu seama dupa
11 septembrie 2001, am asistat
si asistam la o intensificare a
discursurilor politice menite sa
incrimineze America (adica Statele
Unite) pentru toate viciile lumii
moderne (numai aparent paradoxal,
aceste vicii sunt adeseori
degustate cu placere de unii dintre
cei mai vehementi tribuni ai
anti-americanismului).
Sa spun mai intai ca fenomenul
este real, iar
cauzele sunt profunde. Nu
poti juca rolul de megaputere mondiala
(sau hiperputere, cum o
numea fostul ministru de Externe
francez Hubert Vedrine), fara a
provoca nu doar admiratie, ci si
ostilitate. Nu vom studia niciodata
indeajuns rolul resentimentului
in istorie. Apoi, atunci cand
ideologiile anti-capitaliste
traditionale si-au cam epuizat
potentialul mobilizator, anti-americanismul
(logodit cu versiuni noi
de anti-imperialism, azi camuflate
sub sloganul "luptei impotriva globalizarii") poate fi acel mit politic
capabil sa ofere raspunsuri facile
la atatea din framantarile si disperarile lumii de azi. Exista evident
un anti-americanism agresiv,
formulat transant si fara
echivocuri, deci vesiune "dura".
Exista insa si un anti-americanism
mai subtil, mai "moale" (soft), nu
insa mai putin primejdios. In locul
analizelor rationale se prefera
demonizarea Americii (a se citi
cartea lui Jean-Francois Revel pe
aceasta tema). I se imputa acestei
tari, deci Statelor Unite, un
imperialism cultural si chiar unul
culinar (ca si cum America este
vinovata ca muzica si filmele create
aici au impactul pe care il au
si ca atatia europeni prefera sa
vada filme americane, iar nu productiile vecinilor lor, ori chiar pe
cele autohtone). Adaug la aceste
forme de anti-americanism, varianta
cea mai periculoasa antiamericanismul
fundamentalismului
islamic, cel care promoveaza
ideea "razboiului sfant" impotriva
civilizatiei decadente, mercantil-plutocratice pe care ar simboliza-o Statele Unite. In multe privinte, acest fundamentalism se
intalneste cu viziuni nu mai putin
sumbre despre capitalismul liberal,
precum cele sustinute in
secolul al XIX-lea de Biserica
Catolica, iar astazi, de ideologii
apropiati de asa-numita "teologie
a eliberarii".
Intr-un excelent articol publicat
in revista Journal of Democracy
(publicata sub egida
Fundatiei Nationale pentru
Democratie, NED, la Washington),
politologul bulgar Ivan Krastev
atrage atentia asupra diferentelor
de atitudine in raport cu SUA in
Europa de Vest, comparate cu
cele din Europa de Rasarit si Centrala.
Este simptomatic ca rezultatele
unor sondaje de opinie
facute de proiectul comun asupra
anti-americanismului al Univesitatii
Central Europene si al Universitatii
din New York (Institutul Renmarque)
situeaza Romania si Kosovo
drept punctele din Europa de
Sud-Est unde anti-americanismul este
cel mai putin intens. In
ansamblu,
dincolo de rezervele formulate
de unii comentatori, exista o
tendinta generala in intreaga lume
post-comunista (pana la un punct
chiar si in Rusia) de a refuza
cliseele extenuate ale anti-americanismului.
Dimpotriva, sustine
Krastev, si nu pot fi decat de acord
cu el, in Europa post-comunista se
afirma un curent pe care ar fi
dezirabil sa-l identificam si sa-l
sustinem: anti-anti-americanismul.
Unui mit politic precum cel antiamericani se poate raspunde
recunoscand faptul ca valorile
americane (acele puncte nodale
consacrate in Constitutie si alte
documente fondatoare) sunt esentiale pentru sutinerea democratiei
in state care au cunoscut experientele tragice ale totalitarismelor
de dreapta si de stanga. In plus,
un alt element care motiveaza in
mare masura anti-americanismul
in Europa de Vest si in lumea araba
este departe de a juca un rol
important in lumea post-comunista.
Ma refer la probleme legate
de Orientul Mijlociu si de atacurile
impotriva statului Israel (inclusiv
ideologia totalitara a islamismului
revolutionar pentru care Israelul
este lipsit de legitimitate politica
sau juridica si ar trebui sa dispara).
Din varii motive, inclusiv o
crescanda tendinta de asumare a
trecutului si recunoastere a catastrofei
exterminarii evreimii europene
de catre nazisti si complicii
lor, in Europa de Est si Centrala retorica
anti-sionista nu are sustinatori in randurile elitelor intelectuale
si politice (ceea ce nu inseamna
ca nu exista miscari ori chiar partide
xenofobe si mai mult sau mai
putin mascat anti-semite). In
Franta, din nefericire, cum o demonstreaza
studii recente, intre
care as aminti pe cele ale lui
Pierre-Andre Taguieff, s-a dezvoltat,
alaturi si impreuna cu traditionalul
anti-americanism, o noua iudeofobie.
Anti-americanismul, asadar,
nu poate fi separat de mentalitat
ile anti-moderne, de
refuzul diversitatii, dar si de
tendintele de a opune viziuni dogmatic-religioase drept noi retete de
regenerare a umanitatii. A nu
vedea filiatiunile dintre aceste
tendinte si ideologiile anti-liberale
(comunismul si fascismul fiind evident
cele mai dezastruoase,
deopotriva prin putere de seductie
si prin numar de victime) inseamna
sa inchidem ochii in fata realitat
ii. In plus, anti-americanismul
actual nu este pur si simplu un efect
al politicii administratiei George
W. Bush, mai ales in perioada
de dupa 11 septembrie. Sa nu
uitam ca presedintele Bill Clinton
a fost primit cu acuta ostilitate in
Grecia, tara membra a NATO si a
UE. Majoritatea grecilor au sustinut
regimul lui Milosevici, promovand
ceea ce ziaristul elen Takis Michas
numea "alianta nesfanta" cu dictatorul
sarb. Tinand cont de aceste
elemente, mi-e teama ca secolul
XXI va cunoaste intensificarea
mitului anti-american care,
prin efectele sale, nu poate decat
slabi democratiile liberale.