N-a mai transpirat iarba, au transpirat degeaba tricolorii

Dacă generalul Iordănescu poartă ceas elveţian, a gafat fiindcă i-a dat greşit ora exactă a inspiraţiei. La Mondialul din America, un vârf al istoriei naţionalei noastre, după ce elevii lui Tata Puiu i-au tăvălit pe mult răsfăţaţii columbieni, ne-au dat un bobârnac ameţitor elveţienii, care ne-au bătut în a doua partidă cu 4-1. Generalul a făcut şi atunci o scamatorie introducându-l fără niciun rost pe Stelea în poarta care a fost scuturată de patru ori de nişte elveţienii cam nebăgaţi în seamă. Explicaţia acestui eşec usturător a fost rostită de delegaţia română cu glas cam neconvingător, pasămite stadionul din Detroit, complet închis, de fapt o sală cu zeci de mii de locuri, nu permitea nicio adiere a aerului, aşa că iarba transpira şi terenul era umed, împiedicând driblingurile tricolorilor. A fost greu de digerat modul de joc încâlcit şi anemic al fotbaliştilor noştri de atunci în faţa alergătorilor elveţieni. Şi asta după ce Hagi, Răducioiu, Belo, Prodan străluciseră cu teribilele vedete columbiene Valderrama, Asprilla, încât pe bulevardele americane erau mii de peruci zbârlite precum frizura stufoasă a lui Valderrama; fanii Columbiei dăduseră cu perucile de pământ. Elveţienii i-au purtat ghinion lui Iordănescu şi la ultimul meci al lui ca fotbalist în naţională: tot eşec a fost. De multe ori, Tata Puiu a fost inspirat, chiar acum câteva zile, în partida lăudată cu francezii, dar cu elveţienii a călcat în străchini. Niciodată tricolorii n-au excelat la alergare, la forţă, la întrecerea muşchilor. Acestea sunt calităţile anglo-saxonilor şi ale elveţienilor naturalizați. În naţionala Elveţiei ne-am confruntat cu vreo patru albanezi, cu fotbalişti din vechea Iugoslavie şi nu prea cu elveţieni pursânge. Tata Puiu trebuia să mizeze pe calităţile fotbaliştilor români, fente, viclenie; păguboasă ţinerea pe bancă a unor rafinaţi ca Sânmărtean, Stanciu. Marea vedetă a meciului a fost acel fluviu galben, zeci de mii de suporteri români în tricouri galbene defilând fermecător şi civilizat pe bulevardele Parisului. Florin Condurăţeanu