Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mă întrebam cu puţine zile în urmă cui îi e frică de deflaţie. Între timp am aflat. Ministrul Bugetului, Liviu Voinea, a spus că majorarea accizei la carburanţi combate deflaţia, care ar genera şomaj şi recesiune. Raţionamentul ministrului pare simplu. Când cresc accizele se scumpeşte benzina, ceea ce produce inflaţie, inversul deflaţiei.
Din păcate însă, logica lui Voinea nu e doar simplă, ci şi simplistă. Pentru că economistul său favorit, John Maynard Keynes, postulează că preţurile activelor determină nivelul de ocupare al forţei de muncă. Un declin al acestora, generat de schimbarea sentimentului investitorilor, determină scăderea în lanţ a preţurilor activelor şi a acţiunilor companiilor, reducerea investiţiilor şi, în cele din urmă, creşterea numărului de şomeri, ca urmare a restrângerii activităţii economice. Pentru a rezolva această problemă, Keynes recomandă creşterea ofertei de bani de către băncile centrale pentru a majora la loc preţurile activelor.
Iată aşadar o primă precizare. Liviu Voinea, când vorbeşte de deflaţie, nu se referă la indicele preţurilor de consum, ci la indicele care măsoară evoluţia tuturor preţurilor din economie - deflatorul PIB -, fiindcă acesta include activele, de care vorbeşte Keynes. Iar în momentul de faţă, din câte se ştie, preţurile activelor sunt deja în scădere. Ce efect are o majorare a accizelor? Induce o creştere a costurilor de întreţinere a activelor. Ceea ce amplifică trendul descendent şi fenomenul deflaţionist.
Şi în afară de accize să nu uităm că s-au indexat, la început de an, şi taxele pe proprietate cu rata inflaţiei, deşi - reiterez - activele imobiliare se plasau pe trend de depreciere. În condiţiile în care activele nefinanciare, deşi-s tot active, sunt taxate altfel decât cele financiare. Să luăm un exemplu. Atunci când constituim un depozit de 100 de unităţi care se bonifică cu o dobândă de 3, după taxarea câştigului cu 16%, mai rămân 102,5 unităţi. În schimb, la un imobil de 100 de unităţi, a căruia valoare scade la 66, statul nu dă 16% din pierderea de 34 de unităţi, ci modifică principiul, indexând taxele pe proprietate cu inflaţia la consumator.
Haideţi să privim însă lucrurile din altă perspectivă, pentru a le limpezi pe deplin. BNR reduce dobânda de politică monetară. Această măsura are drept scop reluarea creditării companiilor, pentru a feri economia de şomaj şi recesiune. Dar, în ciuda micşorării dobânzilor, Finanţele discută de pericolul deflaţiei. De ce oare? Pentru că atunci când antreprenorii îşi dau seama că mediul economic nu le permite să genereze profituri renunţă să mai contracteze împrumuturi de la bănci. Însă asta nu opreşte Fiscul să agreseze mai departe mediul de business cu accize majorate, spunând că în felul acesta combate deflaţia, când, de fapt, o provoacă.
.
