Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Preţul petrolului are posibilitatea să se reducă sub 20 de dolari pe baril, cam pe unde se găsea la sfârşitul anilor 90. Da, numai că un dolar 2016 nu-i egal cu unul 1998. De un preţ similar se putea vorbi la 30 de dolari, nu la 20.
Cauzele ieftinirii petrolului sunt legate, desigur, de o restrângere generalizată a secvenţei de consum, totuşi, dacă discutăm de posibilitatea ca preţul să scadă, real, sub cel din urmă cu un deceniu şi jumătate, înseamnă că au intervenit factori suplimentari care să-l ducă mai jos, cum ar fi suprataxarea.
Mărimea impozitelor a declanşat criza din 2008, însă politicienii, în special cei din Europa, n-au înţeles asta şi au majorat accizele până au văzut că-s pe cale să înregistreze o replică a cutremurului din urmă cu opt ani.
Deci, când a izbucnit criza şi s-a restrâns cererea, clasa politică, în loc să redimensioneze accizele în funcţie de fazele ciclului economic, le-au crescut şi au încurajat sursele alternative de energie, mai costisitoare şi cu eficienţă mai scăzută. Adică politicienii au supraaccizat carburanţii ca să protejeze o resursă rară, până când scăderea consumului a făcut să devină abundentă. Ceea ce nu i-a oprit însă să stimuleze fabricarea automobilelor electrice sau hibrid. Şi bineînţeles că poţi să-ţi propui să modifici preferinţele consumatorilor, dar numai dacă le dai o variantă mai bună sau mai ieftină. Altfel, vin site-urile de umor, precum TimesNewRoman, şi fac mişto de tine: dacă petrolul ar fi gratis, benzina în România s-ar ieftini cu aproape un leu! De unde rezultă că atunci când vor să schimbe obiceiurile de consum, şi pun statul să-şi încordeze muşchii, pentru a oferi un produs mai prost şi mai scump, politicienii nu pot decât să se umple de penibil. Iar populaţia se apără de instituţionalizarea prostiei mutându-şi consumul „la negru”.
